Delegare sau clauza de mobilitate. Cand se pot acorda sume in afara salariului?

In cazul in care in contract este specificata o clauza de mobilitate, aceasta presupune o suma alocata in plus la salariul de baza care este asminilata veniturilor salariale. Vom vedea daca pe langa aceasta suma se pot acorda bani pentru diurna si cheltuieli de cazare, neasimilate veniturilor salariale.

Solutia consultantului:
Conform dispozitiilor art. 17 alin. (4) din Codul muncii orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (2), printre care si locul muncii, in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 15 zile de la data incunostintarii in scris a salariatului, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare rezulta ca posibila din lege sau din contractul colectiv de munca aplicabil.

De aceea, nu se incheie act aditional, prin exceptie de la prevederile art. 17 alin. 4 teza I din Codul muncii, in cazul modificarii unilaterale a contractului individual de munca prin delegare sau detasare, actul aditional fiind obligatoriu numai in cazul modificarii conventionale a contractului individual de munca.

Insa, diurna nu se stabileste unilateral de catre angajator ci prin negociere cu salariatul. Aceasta negociere trebuie sa porneasca de la drepturile salariatului stabilite prin Codul muncii si prin contractul colectiv de munca aplicabil care au caracter minimal. Asa fiind, intelegerea celor doua parti, angajator si salariat cu privire la diurna acordata acestuia din urma, in perioada delegarii/detasarii se materializeaza intr-un act aditional la contractul individual de munca.

Indemnizatia de deplasare (diurna) poate fi acordata salariatilor numai pe perioada delegarii sau detasarii.

Atat delegarea cat si detasarea presupun schimbarea locului muncii prevazut in contractul individual de munca. In acest sens, art. 42 alin. (1) din Codul muncii stabileste ca locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca.

Potrivit art.17 alin.(2) lit. b) si alin.(3) din Codul muncii, in contractul individual de munca trebuie sa se inscrie locul muncii sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri.

In situatia in care salariatul nu are un loc de munca stabil partile pot recurge la clauza de mobilitate stabilita de art. 25 din Codul muncii. Potrivit acestui text de lege, prin clauza de mobilitate partile in contractul individual de munca stabilesc ca, in considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca. In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura. Aceste prestatii sunt considerate venituri din salarii si impozitate ca atare.

Spre deosebire de delegare sau detasare- masuri dispuse de regula unilateral, dar avand caracter temporar- salariatul care a acceptat o clauza de mobilitate isi executa obligatiile de munca prin deplasari de serviciu fie interminente, fie contiunue pe intreaga durata a contractului individual de munca.

Angajatorul are obligatia sa plateasca salariatului prestatii suplimentare in bani sau in natura, deoarece salariatul, in deplasarile in interes de serviciu, neaflandu-se in delegare sau detasare, nu primeste drepturile banesti ce se cuvin, potrivit contractului individual de munca sau/si contractului colectiv de munca, celor delegati sau detasati (diurna).

In concluzie, salariatii au dreptul la indemnizatie de deplasare, in perioada in care, din dispozitia angajatorului executa sarcini de serviciu in afara locului muncii prevazut in contractul individual de munca.

Daca locul muncii, prevazut in contractul individual de munca este mobil, salariatii nu au dreptul la diurna, in acest caz fiind incidente dispozitiile art.25 din Codul muncii.

In temeiul dispozitiilor art. 21 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor pentru deplasari in Romania si in strainatate, este deductibila in limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile
publice.

In situatia in care, diurna negociata este superioara plafonului de deductibilitate, partea care depaseste valoarea a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice va reprezenta cheltuiala nedeductibila la calcul impozitului pe profit.

de Legislatia Muncii