Analizam mai jos cazul unei societati care a angajat, din august 2012, cu contract de munca, un specialist, cu domiciliul in alta regiune al tarii, la peste 300 km. Angajatul locuieste in localitatea unde se afla sediul angajatorului. In contractul individual de munca este prevazuta decontarea cheltuielilor de transport, pentru deplasarea angajatului la familia acestuia, in zilele libere de sambata si duminica, de maximum 4 ori pe luna.
Vom vedea astfel cum va proceda angajatorul in ce priveste regimul fiscal al acestor cheltuieli de transport, justificate cu bilete de calatorie.
Precizam astfel ca potrivit art. 55 alin. 4 lit. a din Codul fiscal nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt impozabile contravaloarea transportului la si de la locul de munca al salariatului, precum si costul prestatiilor pentru tratament si odihna, inclusiv transportul pentru salariatii proprii si membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariatii proprii, astfel cum este prevazut in contractul de munca.
De asemenea, acelasi tratament se aplica si in cazul cheltuielilor cu transportul personal si al membrilor de familie ai angajatului, precum si al bunurilor din gospodarie, cu ocazia mutarii salariatului intr-o alta localitate decat cea de domiciliu, in situatia in care, potrivit legii, se deconteaza de angajator, dupa cum se prevede la art. 55 alin. 4 lit. h din Codul fiscal
si pct. 86 din Normele metodologice de aplicare.
Orele suplimentare si munca in zi de repaus
Contributii aferente veniturilor impozabile si neimpozabile in 2024
Medicina muncii un aliat al angajatorului
In cazul prezentat, nefiind vorba de un transport la si de la locul de munca al salariatului, cheltuielile pentru transportul personal al salariatului la adresa de domiciliu la sfarsitul saptamanii de lucru sunt considerate avantaje in natura si impozitate ca atare, in baza prevederilor art. 55 alin. 2 lit. k si alin. 3 lit. f din Codul fiscal.
PortalContabilitate.ro