LEGISLATIAMUNCII.RO
Acordarea unui imprumut unui salariat de catre angajator poate reprezenta o forma de sprijin financiar, insa trebuie gestionata atent din perspectiva juridica si salariala. Una dintre cele mai importante probleme apare in momentul stabilirii modului de rambursare, mai ales atunci cand partile doresc ca ratele lunare sa fie retinute direct din salariu.
Ce trebuie sa stii pe scurt:
- In practica, angajatorul trebuie sa faca diferenta intre o plata asumata de salariat in baza unui acord si retinerile din salariu reglementate strict de Codul muncii.
- Simplul fapt ca angajatorul are de recuperat o suma de bani nu inseamna ca aceasta poate fi scazuta automat din drepturile salariale ale angajatului.
- De aceea, acordarea imprumutului trebuie insotita de documente clare privind suma, termenele de rambursare si modalitatea de plata a ratelor. In continuare analizam in ce conditii poate angajatorul sa recupereze ratele prin retineri din salariu, ce limite legale trebuie respectate si ce documente sunt necesare pentru a evita eventuale litigii.
Doresti sa stii cum se gestioneaza corect un litigiu de munca?
Alegeti sa fiti permanent corect informat! Abonati-va chiar acum la „Consilier Codul muncii” <<<
Imprumut acordat salariatului si posibilitatea retinerii din salariu a ratelor
"Dorim sa acordam un imprumut unui angajat al societatii, rambursabil in rate lunare retinute din salariu si va rog sa ne ajutati cu urmatoarele: 1. Retinerea ratelor din salariu Contractul de imprumut prevede ca rambursarea se face prin retinere lunara din salariu, pe baza consimtamantului scris al angajatului (semnatura pe contract). Este suficient acest lucru din punct de vedere legal pentru a opera retinerea pe stat sau mai este nevoie de un alt document/act aditional? 2. Limita de retinere Care este plafonul maxim pe care il putem retine lunar, cumulat cu eventuale alte retineri (impozite, popriri etc.), astfel incat sa respectam prevederile Codului muncii si ale Codului de procedura civila?"
Raspunsul specialistilor:
Conform art. 169 din Codul muncii:
(1) Nicio retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege.
(2) Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.
(3) In cazul pluralitatii de creditori ai salariatului va fi respectata urmatoarea ordine:
a) obligatiile de intretinere, conform Codului familiei;
b) contributiile si impozitele datorate catre stat;
c) daunele cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite;
d) acoperirea altor datorii.
(4) Retinerile din salariu cumulate nu pot depasi in fiecare luna jumatate din salariul net.
In ceea ce priveste prima intrebare, consideram ca, daca prin contractul de imprumut angajatorul si salariatul au convenit in mod expres ca restituirea imprumutului sa se faca prin retineri lunare din salariu si este stabilita suma care urmeaza sa fie retinuta la fiecare salariu, acest contract este suficient pentru efectuarea retinerii. Nu este necesar un act aditional la contractul individual de munca si nici un alt angajament de plata, intrucat modalitatea de restituire a imprumutului este deja prevazuta in contractul semnat de salariat.
Aceasta interpretare este sustinuta si de Decizia civila nr. 3415 din 25 mai 2011 a Curtii de Apel Bucuresti. In cauza solutionata de instanta, contractele de imprumut prevedeau ca ratele urmau sa fie achitate prin scaderea sumelor respective din salariul lunar, iar salariata fusese de acord cu aceasta modalitate de restituire.
Curtea de Apel a retinut expres ca:
Retinerile despre care se face vorbire au fost efectuate in baza conventiei partilor, asa cum rezulta din contractele de imprumut incheiate si depuse la dosar. Salariatul a fost de acord cu debitarea directa, din drepturile salariale, a ratelor de restituire a imprumutului.
Totodata, Curtea a aratat ca raportul juridic nascut din contractul de imprumut nu este unul de dreptul muncii, ci unul civil, iar in contract au fost stabilite si conditiile de restituire a imprumutului, salariatul fiind de acord cu debitarea directa a ratelor din salariu.
Prin urmare, daca in contractul de imprumut este mentionat expres acordul salariatului pentru retinerea ratelor din salariu si cuantumul fiecarei rate, apreciem ca nu mai este necesar un document distinct.
In ceea ce priveste limita retinerii, trebuie facuta distinctia intre o retinere voluntara, efectuata in baza conventiei dintre angajator si salariat, si o retinere efectuata in cadrul unei executari silite.
Limitele de o treime sau de o jumatate din venitul net prevazute de Codul de procedura civila privesc urmarirea silita a salariului, respectiv poprirea, si nu o plata voluntara convenita de parti pentru restituirea unui imprumut.
De altfel, chiar in Decizia civila nr. 3415/2011, Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca limita prevazuta de Codul muncii privind retinerile cumulate nu era incidenta in cazul respectiv, intrucat sumele retinute reprezentau rate ale unui imprumut, iar obligatia de restituire nu se nascuse din raportul de munca, ci din contractul de imprumut.
Asadar, rata lunara a imprumutului reprezinta o retinere voluntara, acceptata de salariat prin contractul de imprumut, iar limitele prevazute pentru executarile silite nu se aplica, ca atare, acestei retineri.
Daca salariatul are insa si popriri, limitele legale privind poprirea se vor aplica separat asupra venitului salarial net, potrivit regulilor executarii silite. Existenta ratei voluntare la imprumut nu poate conduce la diminuarea bazei asupra careia se calculeaza poprirea.
Un punct de vedere oferit de catre Portalcodulmuncii.ro <<<
RSS Flux RSS 2.0
Sitemap XML
