Dovada refuzului de primire a convocarii. Dreptul de a desface contractul de munca

Vom stabili cum procedeaza legal angajatorii in cazul in care unul dintre salariati nu se mai prezinta la serviciu si care refuza convocarile din partea acestora. In concret, vom stabili ce drepturi are angajatorul in ce priveste desfiintarea contractului individual de munca.

Astfel, daca in privinta salariatului doriti desfacerea disciplinara a CIM, atunci sunteti obligat, in calitate de angajator, sa urmati procedura de cercetare disciplinara in termenele si conditiile stabilite cu titlu imperativ de Codul muncii, republicat.

La sfarsitul cercetarii, angajatorul poate sanctiona salariatul gasit vinovat de savarsirea abaterii disciplinare chiar cu cea mai drastica dintre sanctiuni, si anume desfacerea disciplinara a CIM in temeiul art. 61 lit. a) coroborat cu art. 248 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat.

Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile, in concordanta cu art. 251 alin. (1) din Codul muncii, republicat.

Alin. (2) din acelasi articol mentioneaza ca in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii, iar alin. (3) prevede ca neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2), fara un motiv obiectiv, da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Asadar, numai daca neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile amintite nu are un motiv obiectiv, angajatorul are dreptul sa dispuna sanctionarea fara efectuarea cercetarii disciplinare.

Dupa cum observam, legea prevede doar ca este obligatorie convocarea in scris a salariatului, fara a specifica si modalitatea in care se convoaca acesta. in tacerea legii apreciem ca, convocarea salariatului poate fi facuta prin orice mijloc de comunicare care asigura transmiterea si confirmarea primirii acesteia. Astfel, apreciem ca poate fi facuta prin inmanarea ei salariatului, prin executor judecatoresc etc. in lipsa salariatului de la locul de munca, expedierea convocarii la cercetare disciplinara in scris se poate realiza prin posta recomandat cu nota de inventar si confirmare de primire la domiciliul sau prevazut in CIM.

Daca comunicarea prin aceasta modalitate este facuta la adresa corecta, neridicarea corespondentei expediate de angajator este in principiu imputabila exclusiv salariatului, care este tinut sa suporte consecintele unei astfel de conduite, insa apreciem ca nu este suficienta in cazul unei eventuale contestatii a salariatului impotriva masurii dovada neprimirii convocarii pentru lipsa destinatar de la domiciliu, ci a unui probatoriu din care sa reiasa ca salariatul a refuzat primirea convocarii la cercetare disciplinara. Cu alte cuvinte, conditia esentiala pentru a putea sanctiona salariatul cu desfacerea CIM este ca sa existe dovada refuzului expres al salariatului de a primi convocarea.

Apreciem astfel ca este esential ca angajatorul sa poata face dovada bunei sale credinte, care a incercat repetat, prin mai multe modalitati, sa convoace salariatul la cercetare, iar acesta din urma a refuzat sa primeasca convocarea.