Orientarea profesionala prin prisma angajatilor. Cum se contureaza progresul profesional

"Nu vreau sa mai stau in Romania. Vreau sa ma mut intr-o tara in care sa gasesc altceva decat aici, sa am parte de respect pentru munca mea. Aicea toti fura si daca nu fura, mor de foame cel mai probabil."

Nu-i chiar asa. Lenesii gandesc asa.

Dorel are 6 clase si face bani multi pentru ca aduce masini din strainatate, le da cateva ciocane, o mana de vopsea si apoi le pune pe piata la pret triplu. S-a decis sa nu mai aiba niciodata stomacul gol, nici el si nici copiii lui. Asa ca se descurca asa cum poate.

Gianina are doctorat si face bani cat sa nu moara de foame, ea si copiii ei. A avut ocazia sa castige mai mult dar nu a stiut ca isi poate negocia salariul. A lasat pe altii sa o fure. I-a fost rusine sa spuna ca vrea un salariu direct proportional cu munca ei.

Asa ca a luat decizia sa taca, sa nu isi infranga rusinea. S-a decis sa se limiteze la salariul pe care il primeste si spera din tot sufletul ca sefa ei sa realizeze, intr-o buna zi, ca merita mai mult si sa ii dea un salariu bun.

Daca nu il va primi, Gianina vrea sa plece. A luat decizia sa nu se lupte pentru ce merita in mod natural.

Ionut are 23 de ani si nu stiu sa scrie corect romaneste desi a trait in Romania dintotdeauna. Face bani ca mester. Este instalator, electrician si uneori zugraveste. Face bani cat incape. Dar ar avea ziua mai mult de 24 de ore, ar face si mai mult. Clientii il roaga, la propriu, sa vina pe la ei. Si il platesc regeste. Cine sta cu masina de spalat stricata? Cine sta cu prizele arse prin casa?

Iar Ionut s-a decis sa nu lase greselile gramaticale sa ii stea in cale. S-a decis sa ii mearga bine, orice ar fi, oricat de grav este sa nu stii daca sa pui o cratima in plus sau in minus intr-o fraza. Mai bine o pui decat sa lipseasca pentru ca mai bine sa fie mai mult decat prea putin. Asa isi conduce si viata.

Florentina si-a dedicat o viata intreaga facultatii si universitatii. Este la a treia facultate si nu a avut nicio zi de munca in viata ei. Vrea sa se scrie o carte si probabil ca va reusi. Dorinta ei este sa nu lucreze niciodata ca angajata, cu un sef care sa ii sufle in ceafa.

La final de luna, cu totii luam decizii. Ele ne contureaza orientarea profesionala. Ele ne ajuta sa crestem, sa ne crestem copiii, sa ne dezvoltam ca indivizi puternici.

Sa luam decizii bune pe termen lung. Sa fie investitii bune. Sa fie decizii pe care sa le luam cu mintea si cu inima, in concordanta cu modul in care vrem sa arate viitorul.

Sa nu uitam ca fiecare pas pe care il facem determina directia in care mergem. Tu incotro mergi?