CJUE: Dreptul la concediu anual platit poate fi redus proportional cu reducerea timpului de munca

Prin Hotararea  din 8 noiembrie 2012, Curtea  de Justitie a Uniunii Europene, in cauzele conexate C-229/11 si C-230/11, a decis ca dreptul la concediu anual platit poate fi redus proportional cu reducerea timpului de lucru convenita printr-un plan social. Dreptul Uniunii Europene nu se opune ca o intreprindere si comitetul sau de intreprindere sa incheie un plan social care sa prevada reducerea proportionala a dreptului la concediu anual platit al unui lucrator caruia ii este redus timpul de lucru.

Potrivit articolul 7 din directiva 2003/88 intitulat "Concediul anual", statele membre iau masurile necesare pentru ca orice lucrator sa beneficieze de un concediu anual platit de cel putin patru saptamani in  conformitate cu conditiile de obtinere si de acordare a concediilor prevazute de legislatiile si practicile nationale. Perioada minima de concediu anual platit nu poate fi inlocuita cu o indemnizatie financiara, cu exceptia cazului in care relatia de munca inceteaza.
De asemenea, conform prevederilor articolul 17 din Directiva 2003/88 statele membre pot deroga de la anumite dispozitii din aceasta directiva. Nicio derogare nu este admisa de la articolul 7 din directiva mentionata.

Tribunalul pentru Litigii de Munca din Passau, Germania solicita Curtii de Justitie sa stabileasca daca dreptul Uniunii se opune unor dispozitii sau practici nationale - precum un plan social incheiat intre o intreprindere si comitetul sau de intreprindere - care prevad reducerea dreptului la concediu anual platit proportional cu reducerea timpului de lucru al salariatilor intr-o perioada caracterizata prin dificultati economice ale intreprinderii.

Aceasta instanta este sesizata cu litigii intre domnii Heimann si Toltschin, pe de o parte, si fostul lor angajator, societatea Kaiser GmbH, intreprindere subcontractanta din industria automobilelor, pe de alta parte, cu privire la o indemnizatiie solicitata in temeiul zilelor de concediu anual pe care acesti lucratori nu le-au putut efectua in anii 2009 si 2010. Ca urmare a unor dificultati economice, Kaiser ii concediase pe domnii Heimann si Toltschin cu efect de la sfarsitul lunii iunie si, respectiv, de la sfarsitul lunii august a anului 2009. Cu toate acestea, printr-un plan social incheiat intre Kaiser si comitetul sau de îintreprindere, contractele lor fusesera prelungite in mod formal cu un an. In aceasta perioada,  domnii Heimann si Toltschin nu erau obligati sa lucreze ("reducerea timpului de lucru la zero" ["Kurzarbeit Null"]), iar Kaiser nu trebuia sa le plateasca salariu. In schimb, domnii Heimann si Toltschin primeau din partea Agentiei Federale pentru Ocuparea Fortei de Munca, prin intermediul Kaiser, o alocatie denumita "Kurzarbeitergeld". Kaiser sustine ca, in aceasta perioada de "reducere a timpului de lucru la zero", domnii Heimann si Toltschin nu puteau dobandi drepturi la concediu anual platit.

Curtea constata ca situatia unui lucrator caruia i-a fost redus timpul de lucru in  cadrul unui plan social este fundamental diferita de cea a unui lucrator aflat in concediu medical, intrucat, potrivit jurisprudentei sale, acesta din urma beneficiaza de un drept la concediu anual platit la fel ca un lucrator in  activitate.

Astfel, in cadrul unei reduceri a timpului de lucru, obligatiile, atat ale lucratorului, cat si ale angajatorului, sunt suspendate prin conventia la nivel de intreprindere. In plus, spre deosebire de un lucrator bolnav, supus constrangerilor fizice sau psihice generate de boala sa, lucratorul caruia i-a fost redus timpul de lucru poate utiliza timpul pe care il castiga pentru a se odihni sau pentru a se dedica unor activitati de destindere si de recreere. Mai mult, daca angajatorul ar fi obligat sa suporte concediile anuale platite pentru perioada de reducere a timpului de lucru, acest lucru ar risca sa genereze o reticenta a angajatorului la incheierea unui plan social, potrivit caruia contractul de munca este prelungit din ratiuni pur sociale si, asadar, in interesul lucratorului.

In concluzie Curtea a stabilit ca articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru trebuie interpretate in  sensul ca nu se opun unor dispozitii sau practici nationale, precum un plan social incheiat intre o intreprindere si comitetul sau de intreprindere, in temeiul carora dreptul la concediu anual platit al unui lucrator caruia ii este redus timpul de lucru este calculat potrivit regulii pro rata temporis.

Hotararea Curtii  (Camera a cincea),8 noiembrie 2012 "Politica sociala - Directiva 2003/88/CE - Reducerea timpului de lucru («Kurzarbeit») - Reducerea dreptului la concediu anual platit in functie de reducerea timpului de lucru - Indemnizatie" In cauzele conexate C 229/11 și C 230/11, avand ca obiect cereri de decizii preliminare formulate in temeiul articolului 267 TFUE de Arbeitsgericht Passau (Germania), prin decizia din 13 aprilie 2011, primite de Curte la 16 mai 2011, in procedurile Alexander Heimann (C 229/11), Konstantin Toltschin (C 230/11)impotriva Kaiser GmbH.

Sursa