Care este perioada de referinta cand e vorba de munca suplimentara

Potrivit art. 113 alin. (1) din Codul muncii, republicat, repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.

Alin. (2) din acelasi articol prevede ca in functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.

Totodata, art. 116 alin. (1) din acelasi act normativ prevede ca modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern, iar alin. (2) mentioneaza ca programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca.

Din dispozitiile legale citate, rezulta ca programul de lucru inegal se stabileste prin raportare la saptamana de lucru, nu la luna de lucru.

In consecinta, programul de lucru inegal presupune ca in cadrul unei saptamani, durata zilnica a activitatii poate fi mai mica sau mai mare de 8 ore, fara a depasi 12 ore, dar totalul orelor lucrate intr-o saptamana nu poate depasi 40 de ore.

Niciun angajator nu poate stabili perioada de referinta pentru calculul orelor suplimentare ca fiind luna cata vreme Codul muncii stabileste ca perioada de referinta este saptamana.

In acest sens, art. 120 alin. (1) din Codul muncii stabileste ca munca prestata in afara duratei normale a
timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara. Durata normala a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112 este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.

In consecinta, veti stabili orele suplimentare prestate de salariati prin raportare la saptamana de lucru nu la luna. Daca in cele 5 zile lucratoare din saptamana salariatii presteaza activitate peste 40 de ore, aceste ore sunt considerate ore suplimentare.

Totodata, angajatorii au obligatia sa acorde salariatilor doua zile libere consecutive de repaus saptamanal.

In ceea ce priveste munca in zilele de repaus saptamanal, art. 137 din Codul muncii stabileste urmatoarele reguli:
– repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica;
– in cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern, situatie in care salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca;
– zilele de repaus saptamanal pot fi acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.

Asadar, repausul saptamanal se acorda intotdeauna in natura, de regula sambata si duminica, iar daca acordarea in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul se poate acorda si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern, situatie in care salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.

Prin urmare, pe durata unei saptamani, salariatul trebuie sa beneficieze de 2 zile consecutive de repaus. Daca cele doua zile nu sunt acordate sambata si duminica, salariatul trebuie sa beneficieze de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.

Atentie la faptul ca nerespectarea dispozitiilor legale privind munca suplimentara si cele privind acordarea repausului saptamanal constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei in baza art. 260 alin. (1) lit. i) si j) din Codul muncii.