Va reamintim ca, potrivit Codului Muncii, timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si isi indeplineste sarcinile si atributiile, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.
Precizam si ca programul de munca reprezinta modelul de organizare a activitatii, care stabileste orele si zilele cand incepe si cand se incheie prestarea muncii.
Codl Muncii mentioneaza la art. 111 si ca modelul de organizare a muncii reprezinta forma de organizare a timpului de munca si repartizarea sa in functie de un anumit model stabilit de angajator (Modificat si completat prin Legea nr. 283/2022).
Art. 112 din Codul Muncii – Durata normala a timpului de munca
(1) Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.
Cum se procedeaza in situatia in care angajatorul doreste ca salariatul sa presteze ore suplimentare? Ce procedura se va adopta in acest sens? Iata un studiu de caz relevant, in aceasta situatie:
"In cazul deplasarilor la clienti (in tara sau in Bucuresti), daca aceste deplasari au loc in afara orelor de program, evidentierea orelor suplimentare se poate face si pe baza ordinului de deplasare sau trebuie neaparat sa se intocmeasca cerere prin care i se solicita salariatului efectuarea de ore suplimentare?"
Raspunsul specialistilor:
Conform art. 120 alin. (2) din Codul muncii, munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident, iar potrivit art. 121 alin. (1), la solicitarea angajatorului, salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz.
Prin urmare, cel care are initiativa prestarii orelor suplimentare trebuie sa fie angajatorul. Solicitarea angajatorului de a efectua ore suplimentare nu trebuie sa fie expresa. De asemenea, legea nu impune ca solicitarea sa fie efectuata in scris. De exemplu, angajatorul ar putea impune sarcini de serviciu suplimentare fata de cele curente, a caror indeplinire sa reclame prestarea unei munci suplimentare corespunzatoare, fara a face referire la timpul de lucru.
Diurna legala in Romania si in strainatate
Noua lege a pensiilor Ghid practic
Consilier Codul Muncii
In consecinta, solicitarea angajatorului de a efectua ore suplimentare poate rezulta si din ordinul de deplasare. In practica, acordul angajatorului poate fi dovedit cu orice mijloc de proba admis de lege, cum ar fi, martori, interogatoriu, inscrisuri etc.
Consimtamantul salariatului la efectuarea orelor suplimentare poate fi exprimat in mod expres, dar si in mod tacit.
Daca, de exemplu, fara a consimti expres sa efectueze ore suplimentare, salariatul le efectueaza, se presupune ca a acceptat in mod tacit.
Conform art. 119 din Codul muncii, angajatorul are obligatia de a tine la locul de munca definit potrivit art. 161 evidenta orelor de munca prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidentierea orelor de incepere si de sfarsit ale programului de lucru, si de a supune controlului inspectorilor de munca aceasta evidenta, ori de cate ori se solicita acest lucru.
Angajatorul nu se poate prevala de propria sa nelegalitate, constand in netinerea evidentei orelor de munca, pentru a nu lua in considerare orele suplimentare efectuate de salariati...mai multe studii de caz si explicatiile specialistilor gasiti in lucrarea Totul despre pontaj si programul de lucru – detalii AICI >>