Valabil la 20.09.2011
Salariatul trebuie sa isi cunoasca atat drepturile, cat si responsabilitatile in ceea ce priveste incadrarea in munca si activitatea sa in cadrul societatii angajatoare. Tocmai de aceea, in momentul in care se decide schimbarea timpului de munca, va fi nevoie de acordul salariatului pentru ca modificarea sa se produca efectiv si pentru ca actul aditional sa poata include noile modificari. Un exemplu in acest sens il reprezinta schimbarea timpului de munca de la 8 la 4 ore prin act aditional, salariul fiind proportional cu durata muncii.
Atat durata muncii, cat si salariul sunt elemente constitutive ale contractului individual de munca, in conformitate cu alin. (4) coroborat cu alin. (3) al art. 17 din Codul muncii, republicat.
Modificarea contractului individual de munca in privinta duratei muncii si a salariului se realizeaza in baza acordului de vointa al ambelor parti contractante, angajat si salariat, materializat sub forma actului aditional la contractul individual de munca in baza art. 17 alin. (5) coroborat cu art. 41 din Codul muncii, republicat.
Modificarea duratei muncii nu atrage in mod automat modificarea salariului proportional cu durata muncii, adica este necesar acordul salariatului atat in ceea ce priveste modificarea duratei timpului zilnic de munca, cat si pentru modificarea salariului, in lipsa acordului acestuia neputandu-se modifica CIM.
Legis Plus Legislatia Muncii
Codul muncii si Legea Dialogului Social
Apararea Impotriva Incendiilor - Ghid Practic
Asadar, in baza acordului partilor, prin actul aditional incheiat intre angajator si salariat se va modifica contractul individual de munca al acestuia atat in privinta duratei muncii (de la 8 ore/zi la 4 ore/zi), cat si in privinta salariului.