Jurnalul doamnei de la HR: Oamenii de care trebuie sa tragi ca sa traga pentru ei insisi...

Traim vremuri deosebit de complexe. Nu sunt imposibile, doar par deosebit de dificile uneori.

In calitate de profesionist HR, lucrurile sunt cu dus si intors cand vine vorba despre motivarea angajatilor, printre altele. Pregatesti un plan de motivare a angajatilor, pe trepte de ierarhizare. Ai in minte cifrele corecte, stii care sunt solutiile de retentie ale angajatilor, ai dosare cu rezultatele de la ultimele 30 de exit-interviuri si stii la ce trebuie sa te astepti pe viitor.

Si apoi descoperi ca sunt angajati pe care nu ii poti determina sa investeasca in ei insisi. Le oferi tot sprijinul, porti discutii ample cu ei, cauti sa le descoperi directiile in care doresc sa isi aduca abilitatile si competentele. Incerci sa ii motivezi prin formare profesionala, nu doar prin bonusuri si prime. Si intentia este una deosebit de buna.


Investitiile in progresul tau profesional vor fi mereu net superioare fata de prime si bonusuri, oricat de mult ne dorim satisfactie imediata.


Trist este faptul ca numerosi angajati nu mai privesc formarea profesionala ca pe valoare adaugata in contul carierei lor. Si acest lucru se intampla chiar si in cazul celor care detin salarii superbe si nu au grija zilei de maine. Se intampla si in cazul celor care isi permit sa schimbe un bonus cu un curs de specializare acreditata.


Prea multi oameni se multumesc cu putin, cu abilitati si competente pe care tinerii le vor privi ca pe ceva total banal.


Ce stii astazi, generatia de maine va depasi cu mult. Lucrurile se schimba deosebit de rapid. Companiile trebuie sa mearga mai departe si ele vor fi puse in miscare de profesionisti care isi asigura progresul profesional. Iar pentru un manager HR este foarte dificil sa isi convinga salariatii ca au nevoie sa progreseze profesional. In materie de dezvoltare profesionala, nimeni nu ar trebui sa se lase convins de necesitatea eforturilor.


Pentru un manager HR, angajatii cei mai valorosi sunt cei care cresc vizibil, de la un semestru la altul. Nu este un favor pe care angajatii il fac unei companii, atunci cand se perfectioneaza in domeniul lor de referinta. Este, in primul rand, un avantaj pe care ei si-l atrag. Si mai apoi poate deveni avantaj si pentru companie, insa intr-o masura mult mai mica decat reprezinta avantaj pentru ei insisi.


La final de an, angajatii care nu cresc vor fi lasati pe ultimele locuri in materie de prime, bonusuri, promovari si perspective de dezvoltare a planului salarial. Iar acest lucru nu trebuie sa surprinda pe nimeni. Sunt cei care nu pot ajuta compania sa se dezvolte. Sunt cei care, in mod trist si dezamagitor, ajung sa tina compania pe loc.


Daca esti la acelasi nivel la care erai cand ai ajuns in companie, lucrurile nu sunt in regula. Ceva trebuie sa se schimbe iar tu ar trebui sa fii primul care sa sesizeze acest aspect. Apoi ar trebui sa iei masuri pentru ca profesia ta sa reintre pe drumul cel mai bun cu putinta, cu eforturi serioase, cu toata determinarea, cu maxim de convingere.


Sa aveti succes, curaj profesional si cariere stralucite!
Maria Nicutar