Concediu de odihna pentru timp de munca inegal

Munca in baza unui CIM cu program de lucru inegal este reglementata in dispozitiile art. 113 si 116 din Codul muncii , republicat.

Potrivit art. 113 alin. (1) din Codul muncii , republicat, repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.

Alin. (2) din acelasi articol prevede ca in functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.

Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern, potrivit dispozitiilor art. 116 alin. (1) din Codul muncii , republicat.
Asadar trebuie stipulat in CCM sau, in absenta acestuia, in regulamentul intern, programul inegal de lucru al salariatilor.

Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca, conform art. 116 alin. (2) din Codul muncii , republicat.

Asadar, in cazul programului de lucru inegal acesta va fi specificat expres in contractul individual de munca, nefiind suficienta foaia de pontaj colectiv, si mentionarea in contractul individual de munca a duratei lunare a timpului de lucru.

In concluzie, daca se opteaza pentru un contract de munca cu program de lucru inegal acesta va fi specificat expres in contractul individual de munca, iar daca se opteaza pentru un contract de munca cu timp partial in CIM se va inscrie in mod obligatoriu atat durata muncii, cat si programul de lucru. Si in cazul contractului de munca cu timp partial este necesara inscrierea in contract a repartizarii programului de lucru avand in vedere ca durata redusa a muncii este diferita de programul normal de lucru al unitatii iar salariatul angajat cu timp partial nu poate presta ore suplimentare.

Art. 145 din Codul muncii , republicat, stabileste ca durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare. Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile, si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.

Sarbatorile legale in care nu se lucreaza, precum si zilele libere platite stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil nu sunt incluse in durata concediului de odihna anual.

Alin. (4) al art 145 din Codul muncii , republicat, potrivit caruia durata concediului anual de odihna pentru salariatii cu contract individual de munca (CIM ) cu timp partial se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, a fost abrogat prin OUG 65/2005 . In temeiul acestui articol stabilirea concediului de odihna al unui salariat cu CIM partial se facea in functie de norma de munca.

Din momentul abrogarii acestui articol concediului de odihna al salariatilor cu CIM cu timp partial nu se mai calculeaza proportional cu timpul efectiv lucrat, adica in functie de norma de munca, salariatii avand dreptul, indiferent de norma de lucru, la un concediu de odihna anual de minimum 20 de zile lucratoare in baza art. 145 alin. (1) din Codul muncii , republicat.

Art. 148 alin. (2) din Codul muncii , republicat, prevede ca durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de munca, cu respectarea legii si a contractelor colective aplicabile, si se acorda proportional cu activitatea prestata intr-un an calendaristic.

Prin urmare, chiar daca ipotetic toti salariatii pot avea un concediu de minimum 20 de zile lucratoare, in fapt durata efectiva a concediului de odihna anual se acorda proportional cu activitatea prestata de salariat intr-un an calendaristic, ceea ce insemna ca se acorda proportional cu perioada lucrata din anul calendaristic.

Pe cale de consecinta rezulta ca nu toti salariatii vor beneficia efectiv de 20 de zile concediu de odihna pe an, ci doar cei care au lucrat un an integral.

Asadar durata concediului de odihna anual se acorda proportional cu activitatea prestata in anul calendaristic in functie de numarul de zile lucrate si nu in functie de numarul de ore lucrate.

In cazul angajatului care desfasoara activitate 2 sau 4 ore pe luna in baza contractului individual de munca cu timp partial consideram ca acestuia i se va acorda concediu de odihna proportional cu activitatea prestata in anul calendaristic.

Pentru o medie de 21 de zile lucratoare pe luna:
21 zile : 12 luni/an = 1,75 zile/luna pentru un program complet de 21 zile/luna
1,75 : 21 = 0,083/zi
0,083 x y zile = z zile/an

Cu privire la munca in zilele de repaus saptamanal, art. 137 din Codul muncii stabileste urmatoarele reguli:
- repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.
- in cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern situatie, in care, salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca;
- zilele de repaus saptamanal pot fi acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.

Asadar, repausul saptamanal se acorda intotdeauna in natura, de regula sambata si duminica iar daca acordarea in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul se poate acorda si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern situatie in care, salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.

Prin urmare, salariatii care lucreaza in zilele de sambata sau duminica vor beneficia de repausul saptamanal in alte doua zile consecutive astfel cum este reglementat in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern al unitatii precum si de un spor la salariu.

Cu privire la cuantumul sporului, mentionam ca legiuitorul a stabilit numai obligatia de a acorda un spor pentru situatia in care repausul saptamanal se acorda in alte zile decat sambata si duminica lasand partilor libertate deplina in stabilirea cuantumului si a conditiilor acordarii acestuia prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.

Sporurile acordate salariatilor pot fi fixe sau pot consta intr-un procent la salariu de baza. In cazul muncii suplimentare, legiuitorul a prevazut un procent de minimum 75% din salariu de baza.

In cazul repausului saptamanal sporul poate fi fix, de exemplu, 50 de lei, sau poate fi stabilit in procent, de exemplu 10% din salariu de baza.

In concluzie, munca prestata in zilele de sambata sau duminica este munca prestata in zilele de repaus saptamanal. Salariatii care lucreaza in zilele de sambata sau duminica  vor beneficia de repausul saptamanal in alte doua zile consecutive astfel cum este reglementat in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern al unitatii precum si de un spor la salariu.

de Legislatia Muncii