Potrivit art.17 alin.(2) lit. b) si alin. (3) din Codul muncii, in contractul individual de munca trebuie sa se inscrie locul muncii sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri.
Asadar, cu privire la inscrierea locului muncii in contractul individual de munca sunt posibile doua situatii:
- stabilirea unui loc de munca fix, situatie in care salariatul isi va desfasura activitatea la acest loc de munca;
- posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri, situatie in care nu este prevazut un loc de munca fix.
Insa, chiar daca in contractul individual de munca nu este prevazut un loc de munca fix, trebuiesc specificate locurile in care salariatul urmeaza sa isi desfasoare activitatea.
Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari
Ghid practic de Securitate si Sanatate in Munca
40 Modele de Regulament Intern
Altfel spus, nu este admisibil ca in contractul individual de munca sa se prevada ca salariatul va presta activitatea oriunde programul o va cere, ci locurile de munca trebuiesc in concret stabilite cu evidentierea unitatii, subunitatii, localitatii, etc
In modelul-cadrul al contractului individual de munca, aprobat prin OMMSS 64/2003, cu modificarile si completarile ulterioare,
- la lit. D. Locul de munca trebuie prevazuta una dintre urmatoarele optiuni:
1. Activitatea se desfasoara la .................................
2. In lipsa unui loc de munca fix salariatul va desfasura activitatea astfel: ...............................
In situatia in care salariatul nu are un loc de munca fix, la pct.2 se completeaza locurile de munca in care salariatul urmeaza sa presteze activitatea partile putand recurge la clauza de mobilitate stabilita de art. 25 din Codul muncii.
In privinta clauzei de mobilitate, legea prevede ca partile pot stabili o astfel de clauza in contractul individual de munca, in considerarea specificului muncii, care presupune ca executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se realizeaza intr-un loc stabil de munca iar in acest caz salariatul beneficiaza de prestatii suplimentare in bani sau in natura.
Este de observat in acest sens ca legea nu stabileste caracterul obligatoriu al acestei clauze in sensul ca aceasta clauza nu face parte din categoria clauzelor generale prevazute la art. 17 din Codul muncii, ci din categoria altor clauze specifice, ce pot fi negociate si cuprinse in contractul individual de munca prin acordul de vointa al partilor, dupa cum nu stabileste nici un cuantum sau procent exact al prestatiilor suplimentare in bani sau in natura astfel acordate si nici un mod de determinare a acestora, altfel decat prin acordul (negocierea) partilor.