Procedura propriu-zisa a concedierilor colective

Raportat la dispozitiile legale in vigoare (art. 72-73 din Codul muncii, republicat), etapele procedurii concedierii propriu-zise sunt ulterioare procedurii informarii si consultarii cu sindicatul/reprezentantii salariatilor si sunt urmatoarele:

a) adoptarea de catre angajator a deciziei aplicarii masurii de concediere colectiva;
b) formularea notificarii privind concedierea colectiva, care trebuie sa cuprinda:
•    toate informatiile relevante cu privire la intentia de concediere colectiva, prevazute la art. 69 alin. (2) din Codul muncii;
•    rezultatele consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, prevazute la art. 69 alin. (1) si art. 71 din Codul muncii, in special motivele concedierilor, numarul total al salariatilor, numarul salariatilor afectati de concediere si data de la care sau perioada in care vor avea loc aceste concedieri;
c) transmiterea notificarii in scris catre inspectoratul teritorial de munca si catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere (art. 72 alin. (1);
d) transmiterea unei copii a notificarii catre sindicat / reprezentantii salariatilor, la aceeasi data la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca;
e) transmiterea la inspectoratul teritorial de munca de catre sindicat / reprezentantii salariatilor a propunerilor formulate de acestia;
f) dupa caz, emiterea deciziei inspectoratului teritorial de munca privind reducerea perioadei prevazute la art. art. 72 alin. (1) din Codul muncii: la solicitarea motivata a oricareia dintre parti, cu avizul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, inspectoratul teritorial de munca poate dispune reducerea perioadei prevazute la art. Art. 72 alin. (1) din Codul muncii, fara a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz; in acest caz, inspectoratul teritorial de munca are obligatia de a informa in timp util angajatorul si sindicatul sau reprezentantii salariatilor, dupa caz, asupra reducerii perioadei, precum si despre motivele care au stat la baza acestei decizii (art. 72 alin. (5) si (6);
g) cautarea de catre agenTia teritoriala de ocupare a fortei de munca a unor solutii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate, in perioada prevazuta la art. 72 alin. (1) din Codul muncii;
h) comunicarea in timp util, atat angajatorului, cat si sindicatului/reprezentantilor salariatilor, de catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca a solutiilor gasite la problemele ridicate de concedierile colective preconizate;
i) dupa caz, emiterea de catre inspectoratul teritorial de munca, cu consultarea agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, a deciziei de amanare a momentului emiterii deciziilor de concediere, cu maxim 10 zile calendaristice: la solicitarea motivata a oricareia dintre parti, inspectoratul teritorial de munca, cu consultarea agenTiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, poate dispune amanarea momentului emiterii deciziilor de concediere cu maxim 10 zile calendaristice, in cazul in care aspectele legate de concedierea colectiva avuta in vedere nu pot fi solutionate pana la data stabilita in notificarea de concediere colectiva ca fiind data emiterii deciziilor de concediere.
d) in acest caz, informarea angajatorului si sindicatului/reprezentantilor salariatilor de catre inspectoratul teritorial de munca despre amanarea momentului emiterii deciziilor de concediere, precum si despre motivele care au stat la baza acestei decizii, inainte de expirarea perioadei initiale prevazute la art. 72 alin. (1) din Codul muncii;
e) emiterea preavizului privind concedierea colectiva;
f) emiterea deciziilor de concediere colectiva;
g) dupa caz, in situatia in care in perioada de 45 de zile de la data concedierii se reiau activitatile a caror incetare a condus la concedieri colective, transmiterea catre salariatii care au fost concediati a unei comunicari scrise in acest sens, in scopul reangajarii pe aceleasi locuri de munca pe care le-au ocupat anterior, fara examen, concurs sau perioada de proba, salariatii avand la dispozitie un termen de maxim 5 zile calendaristice de la data comunicarii angajatorului, pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la locul de munca oferit.

Preavizul constituie o garantie a dreptului la munca si a stabilitatii in munca si are ca scop evitarea consecintelor negative pe care le-ar putea produce o denuntare unilaterala imediata a contractului individual de munca.

Sediul materiei il constituie art. 75 din Codul muncii, republicat, care instituie obligatia tuturor angajatorilor care dispun concedieri din motive ce nu tin de persoana salariatului sa acorde un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare. De regula, prin contractele colective de munca se stabilesc drepturi superioare celor recunoscute de dispozitiile legale in vigoare, regula aplicabila si in cazul stabilirii duratei preavizului, partenerii sociali stabilind prin negocieri colective durate minime ale preavizului mai mari decat termenul de 20 de zile lucratoare. Este reglementat in mod expres si faptul ca in situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator, cu exceptia cazului prevazut la art. 51 alin. (2) din Codul muncii, privind cazul absentelor nemotivate.