Una dintre obligatiile angajatorului prevazuta la art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii este aceea de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca. Astfel, angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor plati compensatorii daca o astfel de obligatie este prevazuta de lege, de contractul individual sau contractul colectiv de munca aplicabil.
In cazul societatilor din domeniul privat, legea nu prevede obligatia angajatorilor de a acorda salariatilor concediati pentru motive care nu tin de persoana lor, plati compensatorii. Pe cale de consecinta, daca platile compensatorii sunt prevazute in contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, angajatorul are obligatia sa le acorde.
Contractul colectiv de munca aplicabil poate fi contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate, grup de unitati, sector de activitate sau la nivel de ramura.
Legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata, a fost abrogata odata cu intrarea in vigoare a Legii dialogului social nr. 62/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 322 din data de 10 mai 2011.
Potrivit dispozitiilor art. 128 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, contractele colective de munca se pot negocia la nivel de unitati, grupuri de unitati si sectoare de activitate.
Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari
Portal Codul Muncii
Contractul de Munca 160 de formulare EDITABILE obligatorii prin lege
Din acest moment vorbim astfel de contracte colective de munca incheiate la nivel de sectoare de activitate, spre deosebire de Legea 130/1996 care folosea expresia de contracte colective de munca la nivel de ramuri de activitate. Insa, contractele colective de munca, inclusiv cele incheiate la nivel de ramura, in aplicare la data intrarii in vigoare a a Legii 40/2011 isi produc efectele pana la data expirarii termenului pentru care au fost incheiate.