Cand nu poate fi dispusa concedierea salariatului?

Conform prevederilor art. 59 din Codul muncii republicat, astfel cum a fost modificat prin legea 40/211, concedierea salariatiilor este interzisa:
a) pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala;
b) pentru exercitarea, in conditiile legii, a dreptului la greva si a drepturilor sindicale.
 
Totodata, potrivit art. 60 alin. (1) din Codul muncii republicat, concedierea salariatilor nu poate fi dispusa:
a) pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii;
b) pe durata suspendarii activitatii ca urmare a instituirii carantinei;
c) pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
d) pe durata concediului de maternitate;
e) pe durata concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;
f) pe durata concediului pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani;
g) pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat;
h) pe durata efectuarii concediului de odihna.
 
Cu titlu de exceptie, prevederile art. 60 alin. (1) din Codul muncii nu se aplinca in situatiile in care concedierea are loc entru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii.
 
OUG nr. 96/2003 protectia maternitatii la locurile de munca, reia o parte din interdicitiile prevazute in Codul muncii referitoare la concediere, si totodata compleateaza aceste prevederi. Astfel ca art. 21 alin. (1) din Ordonanta prevede ca angajatorul nu poate dispune incetarea raportului de munca sau de serviciu in cazul:
a) salariatei gravide si salariatei care a nascut recent; din motive care au legatura directa cu starea sa;
b) salariatei care se afla in concediu de risc maternal;
c) salariatei care se afla in concediu de maternitate;
d) salariatei care se afla in concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, in varsta de pana la 3 ani;
e) salariatei care se afla in concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap, in varsta de pana la 18 ani.
 
Astfel, pentru aplicarea acesteor interdictii sunt prevazute in cuprinsul legislatiei muncii, doua limite pentru situatii de exceptie, astfel:
- interdictia prevazuta la art. art. 21 alin. (1) lit. b) din Ordonanta de urgenta nr. 96/2003 se extinde, o singura data, cu pana la 6 luni dupa revenirea salariatei in unitate;
- interdictiile prevazute la art. art. 21 alin. (1) din Ordonanta de urgenta nr. 96/2003 nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii.