Jurnalul doamnei de la HR: Cat timp ai voie sa iti cauti menirea profesionala?

Suntem meniti sa vindecam oamenii sau sa ii aparam in instanta, sa le predam fizica cuantica sau sa le pregatim cele mai impresionante sufle-uri de vanilie. Suntem meniti sa fim contabili desavarsiti sau poate ca avem chemare pentru profesia de manager HR.

Daca un candidat doreste sa isi schimbe profesia la 35 de ani, lucrul acesta iti va ridica mari semne de intrebare? Vei deveni suspicios in a-l chema la un interviu de angajare? Nu vei avea incredere in el?

Adevarul crud este ca in domeniul HR sunt multi oameni care nu au ce cauta. Printre ei sunt si aceia care gandesc obtuz, cei care nu pot intelege ca nimeni nu te poate opri din a-ti schimba cursul carierei. Si nici nu ar trebui sa incerce.

Se prea poate ca dupa o facultate pe care parintii te-au convins sa o urmezi (nu discutam despre drama alegerilor influentate de parinti), dupa un masterat pe care te bazai ca iti va deschide apetitul pentru acel domeniu, dupa 1 an de pratica, sa realizezi ca nu exista chimie. Ai incercat. Ai facut tot posibilul. Si apoi, intr-o zi banala de marti, ti s-au clarificat numeroase lucruri, printre care si faptul ca nu esti in domeniul pe care il adori cu toata putinta. L-ai ales pentru ca se fac bani sau pentru ca nu exista somaj pe aceasta nisa.

Te-ai facut contabil pentru ca tatal tau era contabil si lumea te-a influentat in continuu sa alegi acest drum. Se plateste bine, este o meserie de viitor, aproape singura in care trebuie doar sa vrei si iti gasesti imediat de lucru. Contabilii si cu IT-isti sunt printre profesionistii care nu trebuie sa isi faca griji cu privire la salariu sau la ofertele de munca. Sunt destule si sunt platite in mod avantajos. Pasiune sa existe din partea lor...

Te-ai facut avocat pentru ca asa ti se parea normal la varsta de 18 ani. Te-ai uitat la Ally McBeal si credeai ca o sa adori domeniul. Nu e chiar asa. In timp ai realizat ca nu poti sa fii un avocat ca in filme, ca nu esti cel mai bun in acest rol si ca te-ai potrivi mai bine ca om de marketing.

Lucrurile se schimba si de cele mai multe ori se schimba in bine. Cateodata, chiar nu poti sa traiesti o viata intreaga cu deciziile de cariera luate la 18 ani. Poate ca in timp, ele se mai cizeleaza, se mai imbunatatesc sau iau o intorsatura complet diferita.

Sansele sunt ca la 35 de ani sa realizezi in mod constient ce iti doresti sa faci de acum incolo. Nu o sa stau pe ganduri. Evident ca te voi chema si la interviul de recrutare daca esti potrivit pentru postul pe care il am in echipa.

Nu o sa te judec pentru ca nu ti-ai dat seama din start ce vrei sa faci cu viata ta profesionala. Si nu o sa te judec fiindca nu ai ramas pe acelasi drum profesional, din momentul in care ti-ai dat seama ca nu este cel mai bun. Dimpotriva. O sa imi castigi respectul. Esti un om indeajuns de curajos incat sa iti recunosti greselile si sa iei decizia corecta. Va fi dificil, evident! Dar va merita din plin. In sfarsit vei face primii pasi pe drumul corect. Orice alt pas facut in alta directie te-ar fi departat de ceea ce iubesti cel mai mult, profesia care ti se potriveste cel mai bine.

Sa aveti succes, curaj profesional si cariere stralucite!
Maria Nicutar