Situatia aceasta nu mai este posibila. Dificultatile in abordarea veniturilor constand in avantaje au pornit de la complexitatea modului de determinare a acestora. La inceputurile sale, legislatia in materie de impozitare a veniturilor persoanelor fizice definea avantajele in natura ca fiind acele beneficii personale acordate de diverse persoane sau entitati incercand sa disipeze sfera lor de cuprindere catre toate categoriile de venituri, idee sustinuta si de pozitia articolului de reglementare in cuprinsul actului normativ.
Insasi sfera de cuprindere s-a conturat abia odata cu intrarea in vigoare a Codului fiscal, situand avantajele in categoria veniturilor din salarii, si nu printre regulile comune pentru toate categoriile de venituri.
Bresa din reglementarile de la vremea respectiva s-a conturat in jurul principiului de neimpozitare a sumelor ce reprezentau avantaje la nivelul persoanei fizice beneficiare, in conditiile in care erau considerate cheltuieli nedeductibile pentru entitatea care le acorda.
In fapt, prin acea formulare, se incerca inlaturarea unei duble impozitari prin impozitarea la nivelul entitatii. Mecanismul consta in suportarea de catre angajator a avantajelor cu titlu expres de cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit, in timp ce pentru beneficiar/salariat veniturile erau neimpozabile in baza principiului enuntat.
Agenda Managerului de HR 2024
250 Modele de fise de post EDITABILE actualizate conform GDPR
Procedura completa la angajare Caiet de lucru pentru angajatori si manageri de HR
In prezent, judecarea tratamentului fiscal se face incepand cu veniturile realizate de persoana fizica (avantaje in natura impozabile, in cazul prezentat) si doar apoi se aplica tratamentul la nivelul persoanei juridice (deductibile/nedeductibile la calculul impozitului pe profit).