Inadmisibilitatea renuntarii la demisie

Autor: Rodica Mantescu


Intrebare:
Compania doreste ca unui nou angajat sa ii dea un sign on bonus, bonus care se primeste o singura data la angajare si care va fi conditionat de faptul ca angajatul trebuie sa ramina in companie pentru un an in caz contrar va trebui sa returneze integral bonusul primit.
Acest tip de bonus este folosit frecvent in alte tari europene dar in Romania imi puteti spune va rog care este procedura si baza legala?
Adica concret se va face un act aditional la contract cu aceste clauze sau poate fi trecut in contractul de munca?

Raspuns:
Contractul individual de munca are in continutul sau o parte legala si una conventionala. Dintre clauzele „legale” fac parte clauza de neconcurenta, clauza de mobilitate, etc.

Partea convetionala reprezinta acea parte ce presupune acordul de vointa al partilor. Insa, si in acest caz este obligatoriu a fi respectate normele legale, contractul colectiv de munca aplicabil si bunele moravuri.

In acest sens, art.11 din Codul muncii prevede ca, clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca.

O clauza prin care salariatul s-ar obliga ca in schimbul unei sume de bani sa nu inceteze contractul individual de munca ar incalca principiul libertatii muncii, deoarece ingradeste salariatului dreptul la munca, in concret dreptul de a-si alege un alt loc de munca decat cel la care functioneaza.

In baza principiului libertatii muncii, salariatul are dreptul sa puna capat oricand, in mod unilateral contractului individual de munca.

Conform art. 41 alin. (1) din Constitutia Romaniei, „Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera.”

Articolul 3 din Codul muncii dand expresie acestui principiu in cadrul raporturilor de munca, prevede:
„Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.

Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.

Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.”

Libertatea muncii este asigurata, printre altele, prin reglementarea incetarii contractului individual de munca din initiativa salariatului, act care nu este supus niciunei alte limitari sau conditii cu exceptia preavizului.
Astfel cum prevede art. 38 din Codul muncii , salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

In consecinta, salariatul nu se poate obliga sa nu inceteze contractul individual de munca o anumita perioada de timp in schimbul unei bonificatii. O astfel de clauza, fiind nula absolut in baza textelor legale mai sus citate, nu poste produce efecte juridice.

Numai in situatia in care angajatorul suporta cheltuielile de formare profesionala, salariatul nu poate avea initiativa incheierii contractului individual e munca in perioada convenita cu angajatorul.