Semnarea unor acte de catre salariat, in necunostinta de cauza, conduce la nulitate

Am aratat si cu alte ocazii ca, potrivit art. 38 din Codul muncii, salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar orice intelegere prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Semnificatia interzicerii tranzactiilor privind drepturile salariatului este limitarea prin lege - in interesul protectiei salariatilor - a libertatii contractuale. Chiar daca salariatul - voit sau nu, in cunostinta de cauza ori cu consimtamantul viciat - si-ar da acordul la o astfel de clauza (prin care i s-ar limita drepturile legale) ea va fi lovita de nulitate absoluta. La randul sau, angajatorul nu se poate prevala de (nu poate invoca) o clauza contractuala prin care se urmareste renuntarea sau limitarea drepturilor legale ale salariatului sau.

Dispozitia legala mentionata este aplicabila atat cu privire la drepturile stabilite expres si exclusiv prin lege, cat si la cele care, in temeiul legii, nu au fost stabilite prin negociere.

Atentie!
Cu referire la art. 38 din Codul muncii, care se refera la interizcerea renuntarii la drepturi,  mai atragem atentia ca textul referindu-se la inadmisibilitatea renuntarii de catre salariati la "drepturile ce le sunt recunoscute prin lege " (iar nu doar "stabilite de lege") rezulta, fara posibilitate de dubiu, ca el este aplicabil, deopotriva, atat cu privire la drepturile statornicite expres si exclusiv prin lege, cat si la cele care, in temeiul legii, au fost stabilite prin negociere.

Executarea contractului individual de munca, in forma aprobata de ambele parti, de la incheierea pana la incetarea sa, pune in joc un ansamblu complex de reguli juridice. Relatia de munca este caracterizata de mecanismul contractual, de schimbul de prestatii reciproce dintre contractanti: interdependenta obligatiei salariatului de a presta munca si cea a angajatorului de a remunera munca.

In acest mecanism legiuitorul a intervenit, incercand sa protejeze salariatul care, in necunostinta de cauza sau presat de imprejurari, renunta la o parte din drepturile conferite de lege. Este motivul pentru care, oricat de „negociat” ar fi contractul de munca, el are si o parte fixata de lege, dincolo de care nu se poate trece. Iar articolul 38 este un bun exemplu in acest sens.

Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri

de Legislatia Muncii