Programul de lucru "24 cu 48" este ilegal

Conform legii, durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare (art. 111 alin. 1).
 
Spre deosebire de situatia angajatilor cu norma intreaga, unde durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana (inclusiv orele suplimentare) calculata ca medie anuala, in cazul angajatilor care lucreaza in schimburi, durata timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, calculata pe o perioada maxima de 3 saptamani. (art. 111 alin. (2) din Codul muncii coroborat cu art. 10 alin. (10) din Contractul colectiv de munca la nivel national in vigoare).
 
Timpul de munca se poate organiza in doua schimburi, activitatea unitatii fiind suspendata atat in timpul noptii, cat si pe durata repausului saptamanal (sambata si duminica), respectiv a sarbatorilor legale stabilite prin art. 134 din Codul muncii.
In acest caz, durata normala a zilei de lucru pentru angajati va fi de regula 8 ore, acestia beneficiind de 16 ore libere.
Dupa caz, angajatorul va avea obligatia de a plati acelor angajati care isi desfasoara activitatea pe timpul noptii, in intervalul orar 22.00 – 6.00 un spor la salariul de baza.
 
Timpul de munca se poate organiza in trei schimburi neintrerupte, situatie in care angajatorul va trebui sa tina cont de urmatoarele aspecte:
 
- activitatea se presteaza si in zilele de repaus saptamanal. In acest caz, angajatorul trebuie sa respecte dispozitiile art. 132 din Codul muncii privind acordarea zilelor de repaus saptamanal in alte zile ale saptamanii, respectiv acordarea cumulata a zilelor de repaus saptamanal, dupa o perioada de activitate continua care nu poate depasi 15 zile calendaristice.
 
- activitatea se presteaza in zilele de sarbatoare legala, angajatorul beneficiind de dispozitiile art. 136 din Codul muncii.
 
Cu toate acestea, daca salariatilor nu li se poate asigura compensarea cu timp liber in urmatoarele 30 de zile, angajatorul are obligatia de plata a unui spor de cel putin 100% din salariul de baza (art. 137 din Codul muncii).
 
- repausul zilnic obligatoriul al unui salariat nu poate fi mai mic de 8 ore intre schimburi, asa cum stabileste art. 131 alin. (2) din Codul muncii.
 
In acest caz, angajatorul trebuie sa respecte dispozitia art. 112 alin. 2 din Codul muncii, care impune ca durata zilnica a timpului de munca de 12 ore sa fie urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.
 
Aceasta reglementare a Codului muncii este chiar mai restrictiva decat Directiva CEE nr. 88/2003 privind organizarea timpului de munca, care stabileste ca numarul maximal de ore de munca nu poate depasi 14 ore intr-o perioada de 24 de ore.
 
Exista inca unitati, cu precadere in domeniul societatilor de protectie si paza, dar si in alte domenii, care organizeaza timpul de munca in schimburi de 24 de ore lucrate, urmate de 48 de ore libere. Aceasta organizare a timpului de lucru este inadmisibila fiind incalcate dispozitiile art. 112 alin. (2) din Codul muncii, angajatorul fiind expus unor sanctiuni ori altor masuri din partea organelor de control.