Reangajarea la aceeasi societate dupa incasare plati compensatorii e legala?

Vom analiza mai jos cazul unui salariat care a lucrat in cadrul unei intreprinderi timp de 30 ani (fiind angajat toti acesti ani pe perioada nedeterminata). In octombrie 2010 salariatul in cauza a fost disponibilizat cu salarii compensatorii. In 28 feb 2011 a fost reangajat la aceeasi intreprindere, dar de aceasta data pe perioada determinata.

Vom stabili, in situatia in care  au trecut doi ani si jumatate de cand a primit acele salarii compensatorii, daca poate fi reangajat pe perioada nedeterminata.

In prezent nu i se semneaza cererea de catre departamentul de Resurse Umane pe motiv ca in urma cu cei doi ani si jumatate au fost incasate acele salarii compensatorii (cu toate ca cererea de aprobare i-a fost semnata de toti directorii din intreprindere).

Solutia consultantului:

Potrivit dispozitiilor art. 67 din Legea 53/2003 - Codul muncii , republicata, salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de contractul colectiv de munca aplicabil.

Asadar, salariatii concediati in baza art. 65 si urm. din Codul muncii pot beneficia de compensatii. Cu alte cuvinte nu exista in sarcina angajatorului obligatia de a plati salarii compensatorii la incetarea contractului individual de munca prin concedierea in temeiul art. 65 din Codul muncii , decat in masura in care o lege speciala prevede un astfel de drept in favoarea salariatilor sau angajatorul si-a asumat o astfel de obligatie prin contractul colectiv de munca.

In sectorul privat, dreptul la salarii compensatorii nu este prevazut de lege. Astfel, cuantumul platilor compensatorii si celelalte conditii de acordare se stabilesc de regula prin contractul colectiv de munca.

Apreciem, totodata, ca se vor acorda aceste compensatii si in situatia in care in Regulamentul intern sau in contractele individuale de munca ale salariatilor au fost prevazute astfel de drepturi in favoarea salariatilor, deoarece si prin aceste documente se pot asuma drepturi si obligatii a caror indeplinire este obligatorie.

Totodata, daca exista contract colectiv de munca aplicabil de nivel superior celui incheiat la nivel de unitate, el va constitui izvor de drept si temei pentru acordarea drepturilor prevazute in acesta pentru salariati. Astfel, salariatii au drepturile prevazute intr-un contract colectiv de munca de nivel superior contractului la nivel de unitate, daca aceste drepturi sunt superioare sau in plus celor stabilite prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate.

Astfel, in caz de concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatilor, angajatorul va avea obligatia platii unor salarii compensatorii daca astfel este prevazut intr-un act normativ, precum si in cazul in care si-a asumat o astfel de obligatie printr-un act juridic incheiat in derularea raporturilor de munca (contract colectiv de munca, regulament intern, contract individual de munca), in situatiile si conditiile reglementate prin aceste acte juridice.

In ceea ce priveste o eventuala interdictie existenta la nivelul angajatorului cu privire la reangajarea personalului care a fost concediat si care a beneficiat de plati comapsatorii, acest lucru nu este conform legii si ca atare, nu poate face obiectul unui act juridic valabil. Mai mult, conform prevederilor art. 74 din Codul muncii, in situatia concedierilor colective, salariatii concediati au prioritate la reangajare.

Astfel, consideram ca nu poate exista o asemenea interdictie stipulata in cadrul unor acte juridice, stabilita in mod diferentiat in functie de tipul contractului individual de munca incheiat, respectiv pe durata nedeterminata sau determinata, sens in care apreciem ca o astfel de prevedere este nula de drept.