Reglementari legale referitoare la munca prin agent de munca temporara

Munca prin agent de munca temporara este reglementata de Codul muncii (art. 88 – art. 102) precum si de HG 1256/2011 privind conditiile de functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara. Pentru a-si desfasura activitatea ca agent de munca temporara, persoana juridica trebuie sa se autorizeze in conditiile HG 1256/2011. Dupa obtinerea autorizatiei, agentul de munca temporara poate incheia contracte de munca temporara cu persoane fizice pentru punerea acestora la dispozitia unor utilizatori.

Conform art. 88 alin. (1) din Codul muncii munca prin agent de munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care a incheiat un contract de munca temporara cu un agent de munca temporara si care este pus la dispozitia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia din urma.

La art. 91 alin. (1) din Codul muncii agentul de munca temporara pune la dispozitia utilizatorului un salariat angajat prin contract de munca temporara, in baza unui contract de punere la dispozitie incheiat in forma scrisa iar potrivit alin.(2) al aceluiasi articol, contractul de punere la dispozitie trebuie sa cuprinda:
a) durata misiunii;
b) caracteristicile specifice postului, in special calificarea necesara, locul executarii misiunii si programul de lucru;
c) conditiile concrete de munca;
d) echipamentele individuale de protectie si de munca pe care salariatul temporar trebuie sa le utilizeze;
e) orice alte servicii si facilitati in favoarea salariatului temporar;
f) valoarea comisionului de care beneficiaza agentul de munca temporara, precum si remuneratia la care are dreptul salariatul;
g) conditiile in care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispozitie de un agent de munca temporara.

Asadar munca prin agent de munca temporara implica o relatie tringhiulara ce se creeaza intre angajat, angajator si utilizator.

In cadrul acestei relatii se incheie doua contracte:
- contractul de munca temporara incheiat intre agentul de munca temporara si salariat.
- contractul de punere la dispozitie incheiat intre agentul de munca temporara si utilizator.

Potrivit art. 96 alin. (3), agentul de munca temporara este cel care retine si vireaza toate contributiile si impozitele datorate de salariatul temporar catre bugetele statului si plateste pentru acesta toate contributiile datorate in conditiile legii. La alin. (4) al aceluiasi articol se prevede ca in cazul in care in termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligatiile privind plata salariului si cele privind contributiile si impozitele au devenit scadente si exigibile, iar agentul de munca temporara nu le executa, ele vor fi platite de utilizator, in baza solicitarii salariatului temporar.

Contractul de munca temporara este un contract individual de munca iar pentru veniturile salariale obtinute in baza acestuia de salariatul temporar se datoreaza contributiile sociale aferente veniturilor salariale:
- contributiile de asigurari sociale datorate de angajator si salariat bugetului asigurarilor sociale de stat;
- contributiile de asigurari sociale de sanatate datorate de angajator si salariat bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
- contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorata de angajator bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
- contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorata de angajator bugetului asigurarilor sociale de stat;
- contributia la Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, datorata de persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajator potrivit art. 4 din Legea 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale, cu modificarile ulterioare.