Drepturile salariatilor de noapte in raportul de munca

Noaptea reprezinta perioada destinata, de regula, odihnei si recuperarii fizice si psihice, de aceea Codul muncii stabileste in cazul salariatilor care presteaza cel putin 3 ore de munca de noapte cateva reguli menite sa le asigure sanatatea si securitatea:

Potrivit art. 126 din Codul muncii, salariatii de noapte beneficiaza:
a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
b) fie de un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

De semnalat ca pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 40/2011, sporul pentru munca de noapte era de 15%, potrivit legii, si de 25% potrivit Contractului de munca incheiat la nivel national. Cum Contractul colectiv unic incheiat la nivel national nu isi mai produce efectele, unele prevederi au fost „absorbite” prin lege. Este si cazul acestor 25%, care se prevad acum prin chiar Codul muncii.

Salariatii care urmeaza sa desfasoare munca de noapte sunt supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii si dupa aceea, periodic.

Salariatii care desfasoara munca de noapte si au probleme de sanatate recunoscute ca avand legatura cu aceasta vor fi trecuti la o munca de zi pentru care sunt apti.

Aceasta se va face bineinteles cu avizul medicului de medicina a muncii care trebuie sa efectueze urmatoarele operatiuni:
- sa constate daca munca in timpul noptii este nociva pentru sanatatea salariatului;
- in masura in care considera necesara, sa propuna trecerea la programul de zi, identificand acele activitati pe care acesta este apt sa le presteze.

c) Tinerii care nu au implinit varsta de 18 ani nu pot presta munca de noapte. Potrivit art. 12 alin. (2) din Hotararea Guvernului nr. 600/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 473 din 13 iulie 2007, privind protectia tinerilor la locul de munca, in cazul special al copiilor intre 15 si 16 ani sau care, desi au peste 16 ani, se gasesc in timpul scolarizarii obligatorii, pe baza de program integral, munca de noapte e considera cea cuprinsa intre orele 20.00 si 6.00. Drept urmare, ei nu vor putea presta activitate nici intre 20.00 si 22.00.

d) Femeile gravide, lauzele si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de noapte. Prin urmare, daca acestea sunt de acord, iar medicul de medicina a muncii nu propune trecerea la un program de zi, acestea ar putea continua lucrul de noapte.

Potrivit art. 19 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2003, aprobata prin Legea nr. 25/2004, in cazul in care sanatatea acestor categorii de salariate este afectata de munca de noapte, angajatorul este obligat ca, pe baza solicitarii scrise a salariatei, sa o transfere la un loc de munca de zi, cu mentinerea salariului de baza brut lunar. Solicitarea salariatei se insoteste de un document medical care mentioneaza perioada in care sanatatea acesteia este afectata de munca de noapte.

In cazul in care, din motive justificate in mod obiectiv, transferul salariatei pe un loc de munca de zi nu este posibil, salariata va beneficia de concediul si indemnizatia de risc maternal.

e) Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca.
Apreciem ca obligatia de informare nu revine angajatorilor in legatura cu acele categorii de salariati care, prin natura activitatii, presteaza munca in intervalul orar 22.00 – 6.00.

Exemplu
O asemenea obligatie nu revine, spre exemplu, in cazul salariatilor paznici, care asigura paza obiectivelor si a bunurilor atat ziua, cat mai ales noaptea.