ITM-ul sau sindicatul trebuie sa aprobe repausul saptamanal cumulat dupa maximum 14 zile muncite

Conform dispozitiilor art. 117 alin. (1) din Codul muncii, munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal (peste 40 de ore) este considerata munca suplimentara.
 
Separat, in mod distinct, dispozitiile art. 132 din Codul muncii, precizeaza faptul ca repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica. Totodata, in situatii de exceptie reglementate de Codul muncii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile, stabilite de parti. In aceasta situatie de exceptie, salariatul este indrituit sa primeasca un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
 
Ca urmare, notiunea de ore suplimentare, pe de o parte si, pe de alta parte, aceea de repaus saptamanal - si prestarea muncii in aceste zile precum si acordarea sporului la salariu - sunt doua chestiuni distincte. Cu privire la repausul saptamanal, art. 132 din Codul muncii stabileste ca acesta se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.
In doua ipoteze - pericolul de a se prejudicia intresul public sau pericolul de a se periclita desfasurarea normala a activitatii-conform art. 132 alin. (2) din Codul muncii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contractul colectiv de munca sau prin regulamentul intern.
 
In aceasta situatie, salariatii beneficiaza de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca (art. 132 alin. 3).
 
In plus, art. 132 alin. (4) stabileste ca, in situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor. In acest caz, salariatii au dreptul la dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 120 alin. (2) respectiv, dublul sporului negociat ce nu poate fi mai mic de 75 % din salariu de baza.
 
In consecinta, repausul saptamanal se acorda in fiecare saptamana, de regula sambata si duminica, iar in situatiile in care exista pericolul de a se prejudicia intresul public sau pericolul de a se periclita desfasurarea normala a activitatii, repausul se poate acorda in alte doua zile consecutive, insa, tot saptamanal.
 
Zilele de repaus saptamanal pot fi acordate si cumulat dupa o perioada de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice cu:
 
- autorizarea inspectoratului teritorial de munca si
- cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
 
In acesta situatie, salariatii au dreptul la un spor de 150% din salariu de baza dar si la acordarea zilelor de repaus.
 
In concluzie, chiar daca in anumite conditii, repausul saptamanal se poate acorda si in alte zile decat sambata si duminica sau cumulat dupa o perioada de cel mult 14 zile calendarisitce, acordarea sa este intotdeauna obligatorie.
 
Potrivit art. 111 din Codul muncii, durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 3 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
 
Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca unic la nivel national, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca la nivel de ramura de activitate aplicabil, perioade de referinta mai mari de 3 luni, dar care sa nu depaseasca 12 luni. La stabilirea perioadelor de referinta nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.
 
In consecinta, perioada de referinta este de 3 luni daca prin contractul colectiv de munca la nivelul ramurii din care face parte angajatorul nu s-a stabilit o alta perioada de referinta.
 
Media orelor de munca pe saptamana se stabileste prin raportarea numarului de ore lucrate in perioada de referinta la numarul de saptamani din aceasta perioada.
 
Intr-o perioada de 3 luni (12 saptamani), fara a se lua in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca, salariatul poate lucra un numar de maximum 576 de ore (12 saptamani x 48 ore/saptamana). Din aceste 576 de ore, 96 sunt ore suplimentare. Aceste ore suplimentare pot fi efectuate pe parcursul celor 3 luni, cu respectarea prevederilor cu privire la repausul zilnic si saptamanal.
 
Astfel, salariatul poate efectua un numar mai mare de 48 ore intr-o saptamana, insa in cadrul perioadei de referinta nu poate efectua mai mult de 576 de ore.
 
Legislatia muncii actuala nu reglementeaza posibilitatea acordarii de timp liber salariatului urmand ca ulterior acest timp liber sa fie recuperat prin prestarea de ore suplimentare.