Care sunt drepturile salariatului in perioada de preaviz

Salariatul care demisioneaza sau care solicita incetarea contractului cu acordul partilor, trebuie sa comunice intentiile sale angajatorului, acordandu-i acestuia un preaviz. Scopul preavizului datorat de salariat este acela de a permite angajatorului cautarea unui nou partener pentru contractul individual de munca respectiv.

Potrivit art. 81 alin. (4) din Codul muncii, termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv nu poate fi mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere.

Astfel, pe durata preavizului salariatul ramane la dispozitia angajatorului, cu toate obligatiile ce decurg din statutul de salariat.

Daca angajatorul este de acord salariatul poate beneficia atat de concediu de odihna cat si de concediu fara plata, insa numai si numai cu acordul angajatorului.

Daca salariatul nu respecta termenul de preaviz absentand nemotivat si creand greutati unitatii in derularea contractelor, unitatea are dreptul de a desface disciplinar contractul de munca, cu respectarea conditiilor legale (Tribunalul Timis, sentinta nr. 646/2004).

Conform art. 75 alin. (3) din Codul muncii, in situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator, cu exceptia cazului prevazut la art. 51 alin. (2).

Art. 51 alin. (2) din Codul muncii se refera la suspendarea contractului individual de munca pe durata absentelor nemotivate.

Asadar, daca incapacitatea temporara de munca intervine in perioada de preaviz, termenul de preaviz se suspenda in mod corespunzator. La incetarea cauzei care a determinat suspendarea contractului individual de munca, termenul de preaviz isi reia cursul.

Astfel, daca angajatorul nu aproba nici concediu fara plata si nici concediu de odihna, salariatul poate demisiona.

In timp ce in cazul incetarii contractului individual de munca (CIM) prin acordul partilor exista o manifestare de vointa comuna a ambelor parti ale raportului juridic de munca in sensul incetarii acestuia, demisia reprezinta un act unilateral de vointa al salariatului privind incetarea contractului individual de munca.

Totodata intre cele doua modalitati de incetare a contractului de munca exista diferente in ceea ce priveste momentul de la care intervine incetarea. Astfel, daca in temeiul art. 55 lit. b) din Codul muncii, republicat, contractul individual de munca poate inceta ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea, in cazul demisiei incetarea are loc de regula la momentul expirarii perioadei de preaviz calculat de la data inregistrarii demisiei. Mentionam ca nimic nu il impiedica pe angajator sa renunte la perioada de preaviz total sau doar partial.

Salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin contractul individual de munca.

Asadar, daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile contractuale, salariatul poate sa se adreseze instantei si, independent de aceasta, sa demisioneze fara preaviz.

Salariatul nu poate invoca exceptia de neexecutare a contractului, adica nu poate mentine contractul de munca in fiinta, dar neexecutandu-si propriile obligatii, ca reactie la neexecutarea obligatiilor de catre angajator.

Daca salariatul a demisionat fara preaviz, cu toate ca nu exista nicio nerespectare a obligatiilor contractuale de catre angajator, acesta poate introduce actiune in instanta pretinzand despagubiri pentru acoperirea prejudiciului pe care i l-a produs salariatul prin neacordarea preavizului.