Art. 119 din Codul muncii obliga angajatorul de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat. Legislatia in vigoare nu reglementeaza un formular obligatoriu pentru pontaj, ci doar obligatia evidentei muncii prestate. In acest sens, angajatorul, in functie de specificul fiecarei activitati poate adapta evidenta orelor de munca astfel incat sa poata dispune de o evidenta clara.
Legislatia in vigoare nu reglementeaza un formular obligatoriu pentru pontaj, ci doar obligatia evidentei muncii prestate. In acest sens, angajatorul, in functie de specificul fiecarei activitati poate adapta evidenta orelor de munca astfel incat sa poata dispune de o evidenta clara.
Pontajul corect intocmit va servi pentru evidentierea zilelor lucrate si a zilelor libere, putand ajuta angajatorul si la stabilirea drepturilor banesti cuvenite salariatului drept compensare in bani a zilelor de concediul de odihna neefectuat, la incetarea contractului individual de munca, potrivit art. 146 alin. (4) din Codul muncii.
Pe baza documentelor de evidenta a timpului lucrat efectiv, a evidentei si a documentelor privind retinerile legale, a listelor de avans chenzinal, concediilor de odihna, certificatelor medicale, angajatorul intocmeste statul de salarii, care reprezinta potrivit OMEF 3512/2008 document pentru calculul drepturilor banesti cuvenite salariatilor, precum si al contributiilor si al altor sume datorate si document justificativ de inregistrare in contabilitate.
Prin urmare, pontarea salariatului trebuie efectuata in functie de activitatea prestata in cadrul timpului de munca regelementat. Intrucat activitatea desfasurata de conducatorii auto este specifica, trebuie evidentiat in mod clar programul de munca, reflectand momentele de incepere si de incheiere a timpului de munca.
Orele suplimentare si munca in zi de repaus
Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
Legis Plus Legislatia Muncii
Prin derogare de la prevederile comune in materie de evidentiere a timpului de munca cuprinse in cadrul Codului muncii , pentru conducatorii auto sunt stabilite reguli speciale datorita particularitatilor activitatii desfasurate. Cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto care efectueaza operatiuni de transport rutier este reglementat de OG 37/2007 si HG 38/2008. Aceste acte normative au fost elaborate in concordanta cu prevederile Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) 561/2006 de armonizare a anumitor dispozitii din domeniul social privind transportul rutier si amendare a Regulamentului Consiliului (CEE) 3821/85 si Regulamentului Consiliului (CE) 2135/98 si abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) 3820/85 sau operatiuni de transport rutier care fac obiectul Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectueaza transporturi rutiere internationale (AETR). Regulamentul (CE) 561/2006 stabileste normele referitoare la perioadele de sofat, de repaus si la pauzele care trebuie respectate de catre conducatorii auto ce asigura transportul rutier de marfuri si de calatori.
In sensul HG 38/2008, timpul de munca al lucratorului mobil este perioada de la inceputul pana la sfarsitul timpului de lucru, in cursul careia lucratorul mobil se afla la postul sau de lucru, la dispozitia angajatorului si in exercitiul functiilor sau activitatilor sale, adica:
- perioada dedicata tuturor activitatilor de transport rutier. Aceste activitati sunt, cu precadere, conducerea autovehiculului, incarcarea si descarcarea, ajutorul acordat pasagerilor la urcarea si coborarea din vehicul, curatenia si intretinerea tehnica, toate celelalte activitati vizand asigurarea sigurantei vehiculului, a incarcaturii sale si a pasagerilor sau indeplinirea obligatiilor legale ori de reglementare direct legate de operatiunea de transport aflata in desfasurare, inclusiv supravegherea incarcarii si descarcarii, formalitatile administrative legate de politie, vama, serviciul de imigrare etc.;
- perioadele de timp in care lucratorul mobil nu poate dispune liber de timpul sau si i se cere sa fie la postul sau de lucru, gata sa intreprinda activitatea sa normala, indeplinind anumite sarcini asociate serviciului, in special in timpul perioadelor cand asteapta sa se faca incarcarea sau descarcarea, daca durata previzibila a acestora nu este cunoscuta dinainte, si anume fie inaintea plecarii, fie chiar inaintea inceperii efective a perioadei in cauza, fie in conditiile generale negociate intre partenerii sociali;
Astfel, in cursul unei saptamani, timpul total de lucru al persoanelor care efectueaza activitati mobile de transport rutier poate fi de cel mult 48 de ore. Durata maxima a timpului de lucru saptamanal poate fi prelungita pana la maximum 60 de ore, cu conditia ca, pentru orice perioada de 4 luni consecutive, media timpului de lucru saptamanal sa nu depaseasca 48 de ore. Temeiul il reprezinta art. 4 din HG 38/2008 .
Persoanele care efectueaza activitati mobile de transport rutier pot lucra cel mult 6 ore consecutive fara pauza. Timpul de lucru va fi intrerupt de pauze de cel putin 30 de minute daca timpul total de lucru este de 6 pana la 9 ore si, respectiv, de cel putin 45 de minute daca timpul total de lucru depaseste 9 ore. Pauzele pot fi impartite in perioade de minimum 15 minute fiecare. Timpul de munca zilnic nu va depasi 10 ore intr-un interval de 24 de ore daca lucratorul mobil efectueaza munca de noapte. Munca de noapte se va compensa in conformitate cu prevederile legale in vigoare sau cu conditiile generale negociate de partenerii sociali, astfel incat sa nu fie pusa in pericol siguranta rutiera.
In raport cu modul de remunerare al conducatorilor auto, important este daca locul de munca este fix sau mobil, in primul caz, pentru deplasarile efectuate salariatul fiind intreptatit la primirea unei indemnizatii de deplasare (diurna), iar in cel de-al doilea caz, putand beneficia de prestatii suplimentre in bani sau in natura datorita clauzei de mobilitate negociate.