Inadmisibilitatea timpului de munca in ture de 24 ore cu 48 ore

Va prezentam mai jos modul in care se va evidentia corect in pontaj programul de 24 de ore cu 48 de ore.

Solutia consultantului:

Temeiul legal privind intocmirea foilor de prezenta este dat de art. 119 din Codul muncii republicat, care stabileste ca angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori exista o solicitare in acest sens.

Nu exista o alta dispozitie care sa dezvolte prevederea legala privind evidenta muncii salariatilor, prin urmare nu este reglementat modul in care se fac inregistrarile in pontaj in situatia de exceptie prezentata.

In toate cazurile insa apreciez ca pontajul trebuie sa reflecte inclusiv mentiunile din contractul individual de munca al salariatului privind durata timpului zilnic de munca, respectiv intervalul de timp in care salariatul este prezent la munca, apoi timpul liber la care are dreptul trebuie sa coincida cu situatia scriptica din pontaj.

Din aceasta perspectiva, avand in vedere specificul organizarii muncii in ture, angajatorul va tine evidenta muncii personalului care lucreaza in ture prin intocmirea unui pontaj separat, astfel incat sa existe o evidenta clara a programului de munca in ture, respectiv momentul intrarii in tura si cel al iesirii din tura a salariatilor, modului de repartizare a programului pe zile, a orelor prestate noaptea si a tuturor celorlalte elemente care sa asigure in mod corect si complet evidenta muncii salariatilor in cadrul firmei.

Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare (art. 114 alin. (1)).

Spre deosebire de situatia angajatilor cu norma intreaga, unde durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana (inclusiv orele suplimentare), calculata ca medie anuala, in cazul angajatilor care lucreaza in schimburi, durata timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.

Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta cuprinse intre 4 luni si 6 luni; in niciun caz nu trebuie sa depaseasca 12 luni.

Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de munca mai mica sau mai mare de 8 ore.

Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore. Timpul de munca se poate organiza in doua schimburi, activitatea unitatii fiind suspendata atat in timpul noptii, cat si pe durata repausului saptamanal (sambata si duminica), respectiv a sarbatorilor legale stabilite prin art. 139 din Codul muncii.

In acest caz, durata normala a zilei de lucru pentru angajati va fi de regula 8 ore, acestia beneficiind de 16 ore libere. Dupa caz, angajatorul va avea obligatia de a plati acelor angajati care isi desfasoara activitatea pe timpul noptii, in intervalul orar 22.00 - 6.00, un spor la salariul de baza.

Timpul de munca se poate organiza in trei schimburi neintrerupte, situatie in care angajatorul va trebui sa tina cont de urmatoarele aspecte:
- activitatea se presteaza si in zilele de repaus saptamanal. in acest caz, angajatorul trebuie sa respecte dispozitiile art. 137 din Codul muncii privind acordarea zilelor de repaus saptamanal in alte zile ale saptamanii, respectiv acordarea cumulata a zilelor de repaus saptamanal, dupa o perioada de activitate continua care nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor;
- activitatea se presteaza in zilele de sarbatoare legala, angajatorul beneficiind de dispozitiile art. 139 din Codul muncii.

Cu toate acestea, daca salariatilor nu li se poate asigura compensarea cu timp liber in urmatoarele 30 de zile, angajatorul are obligatia de plata a unui spor de cel putin 100% din salariul de baza (art. 142 din Codul muncii republicat);
- repausul zilnic obligatoriu al unui salariat nu poate fi mai mic de 8 ore intre schimburi, asa cum stabileste art. 135 alin. (2) din Codul muncii.

Exista inca unitati, cu precadere in domeniul societatilor de protectie si paza, dar si in alte domenii, care organizeaza timpul de munca in schimburi de 24 de ore lucrate, urmate de 48 de ore libere. Aceasta organizare a timpului de lucru este INADMISIBILA, fiind incalcate dispozitiile art. 115 alin. (2) din Codul muncii, angajatorul fiind expus unor sanctiuni ori altor masuri din partea organelor de control.