In atentia angajatorilor: Retinerile din salariu si ordinea de prioritate a creantelor

Retinerile din salariu sunt din ce in ce mai frecvente in contextul actual in care gradul de indatorare al persoanelor fizice este in crestere. Fluctuatiile monedei nationale, dar si ale dobanzilor pot genera dificultati in rambursarea creditelor contractate. De asemenea, necesitatea obtinerii unor venituri suplimentare determina si aparitia altor obligatii fiscale in sarcina salariatului.

Fata de aceste situatii este necesara identificarea precisa a obligatiilor care revin angajatorilor in cazul in care fata de salariatii proprii sunt declansate masuri de executare silita. Dupa cum este stiut retinerile din salariu sunt supuse unor reguli stricte cuprinse atat de Codul muncii, cat si de Codul de procedura civila. Dispozitii speciale privind retinerile din salariu sunt cuprinse si in reglementarile privind colectarea creantelor fiscale cuprinse in Codul de procedura fiscala.

Potrivit art. 169 din Codul muncii republicat "nicio retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege".

Cu exceptia retinerilor din salariu pentru sumele determinate de catre angajator reprezentand impozite si contributii, celelalte retineri se efectueaza numai in temeiul unui titlu executoriu si in cadrul procedurii executarii silite.

Mai mult, retinerea daunelor cauzate angajatorului nu poate fi efectuata pe baza oricarui titlu executoriu, ci numai in baza unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

In sfera regulilor generale referitoare la retinerile salariale, prevederile alin. (4) al art. 169 impun limitarea tuturor retinerilor din salariu in fiecare luna la jumatatea salariului net.

In cazul in care asupra venitului din salarii al angajatului sunt infiintate popriri de catre mai multi creditori, Codul muncii stabileste urmatoarea ordine de distribuire a sumelor retinute:


1.    obligatiile de intretinere, conform Codului familiei respectiv Codului civil, dupa data de 1 octombrie 2011
Potrivit art. 84 din Codul familiei obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, adoptator si adoptat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre alte persoane in cazurile prevazute de lege. Obligatiile sunt similare, insa mult mai detaliate in cuprinsul art. 513 - 534 din noul Cod civil.

2.    contributiile si impozitele datorate catre stat
Desi dispozitiile legale privind colectarea creantelor fiscale, in vigoare la data adoptarii Codului, defineau in mod clar notiunea de obligatii fiscale, aceasta nu a fost utilizata, textul utilizat in Cod fiind imprecis.

Sunt astfel considerate ca fiind datorate "catre stat", in prezent, bugetul general consolidat, si obligatiile fata de alte bugete (de exemplu, bugetele locale la care salariatul datoreaza impozite si taxe locale). in acelasi timp, chiar daca din formularea riguroasa lipsesc taxele (cum sunt, de exemplu, taxele datorate autoritatilor administratiei publice locale - taxa pentru detinerea de autovehicule) au acelasi regim ca si celelalte obligatii fiscale.

3.    daunele cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite
Daca in sistemul ordinii de prioritate prevazut de Codul de procedura fiscala creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii sunt plasate pe un loc privilegiat, imediat dupa cheltuielile de executare, cu mult inaintea daunelor cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite, Codul muncii, prin enumerarea lacunara a ordinii de prioritate, inverseaza ordinea celor doua obligatii de plata ale salariatului.

4.    acoperirea altor datorii
Prevederile Codului muncii se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila. in acelasi timp, este de mentionat si faptul ca ordinea de prioritate a creditorilor urmaritori cuprinsa in Codul muncii este criticabila, deoarece omite alte creante care se sting chiar inaintea obligatiilor de intretinere.

Este cazul, spre exemplu, a cheltuielilor de executare pe care creditorul urmaritor le efectueaza in cadrul procedurii. Dificultatile sunt generate si de inconsecventa legiuitorului relevata de formularea lacunara a art. 164 alin. (3) din Codul muncii in raport cu cea cuprinsa in art. 170 din Codul de procedura fiscala, cu mult mai complexa si mai exacta.

Avand in vedere aceste diferente, dar si sfera raporturilor juridice reglementate, consideram ca din concursul a doua acte normativ a caror reglementare coincide, ultima prevaleaza.

Asadar, consideram ca prevederile art. 170 din Codul de procedura fiscala sunt cele aplicabile in cazul in care concursul de creditori presupune si participarea unui creditor fiscal.

In cazul in care executarea silita a fost pornita de mai multi creditori sau cand pana la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare au depus si alti creditori titlurile lor, se procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta:
-    creantele reprezentand cheltuielile de orice fel, facute cu urmarirea si conservarea bunurilor al caror pret se distribuie;
-    creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, pentru prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;
-    creantele rezultand din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
-    creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului trezoreriei statului, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;
-    creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;
-    creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;
-    creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;
-    creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
-    alte creante.

Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta, daca legea nu prevede altfel, suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori proportional cu creanta fiecaruia (art. 170 alin. (2) din Codul de procedura fiscala).

Prevederile cuprinse in art. 169 alin. (4) din Codul muncii republicat referitoare la cuantumul retinerilor din salariu reprezinta o abordare generala, neintrand in detaliile furnizate de dispozitiile art. 409 din Codul de procedura civila.

Potrivit Codului muncii, retinerile din salariu cumulate nu pot depasi in fiecare luna jumatate din salariul net, neexcluzand insa limitarile retinerilor de 1/2 si 1/3 raportate la natura sumelor urmarite abordate distinct de Codul de procedura civila.
Asadar, este important de subliniat faptul ca potrivit dispozitiilor art. 409 din Codul de procedura civila limitele retinerilor sunt urmatoarele:
-    pana la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii;
-    pana la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

in ceea ce priveste notiunea de "venit lunar net", se are in vedere castigul salarial, care ii ramane salariatului dupa efectuarea tuturor retinerilor.

In sfera retinerilor din salariu sunt de subliniat consecintele nerespectarii obligatiilor ce revin angajatorilor cu privire la determinarea si virarea impozitului si contributiilor aferente veniturilor salariale, precum si celorlalte impozite supuse procedurii retinerii la sursa.

Prin Codul de procedura fiscala au fost abrogate sanctiunile cuprinse la art. 280 din Codul muncii fiind totodata extinsa aria de aplicare si agravate pedepsele. Aceste sanctiuni au fost cuprinse in cadrul art. 219 Cod procedura fiscala, dar si in cuprinsul Legii pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005.

in calitate de tert poprit angajatorul este de asemenea susceptibil de sanctiuni in cazul in care nu respecta obligatiile care ii revin. Codul de procedura fiscala introduce sanctiuni distincte si pentru nerespectarea obligatiilor de aceasta natura, prin art. 219 alin. (1) lit. k) sanctiunea aplicabila fiind amenda de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, si cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice.

Cu mult mai grava decat amenda este angajarea raspunderii solidare a tertului poprit cu debitorul, in limita sumelor sustrase indisponibilizarii. Aceasta se poate realiza in conditiile art. 149 alin. (13) din Codul de procedura fiscala in cazul nerespectarii urmatoarelor obligatii:
-    plata, de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila catre organul fiscal a sumei retinute si cuvenite, in contul indicat de organul de executare;
-    de a anunta in scris pe creditori despre concursul de creditori urmaritori si de a proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinta mentionata mai sus, prevazuta de art. 170 din Codul de procedura fiscala.

Aceleasi obligatii au, in mod corespunzator, si bancile comerciale, in calitatea acestora de terti popriti.