Cumularea unui contract de munca si a unei conventii civile la acelasi angajator

Situatia este posibila, dar nu fara riscuri cu privire la reconsiderarea activitatii ca fiind o activitate dependenta. in ceea ce priveste cumularea de catre aceeasi persoana si in legatura cu aceeasi persoana juridica a dublei calitati de salariat si prestator in baza unei conventii civile sunt incidente reglementari menite sa cenzureze operatiunile destinate sa evite obligatiile fiscale si drepturile ce decurg din raporturile de munca.

Acestea sunt cuprinse la art. 7 alin. (1) pct. 2.1 si 2.2 din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2010 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2010.

Orice activitate poate fi reconsiderata ca activitate dependenta daca indeplineste cel putin unul dintre urmatoarele criterii:

- beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru;

- in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului  de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca sau altele asemenea si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;

- platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;

- platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit.

Textul normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 7 alin. (1) pct. 2.1 si 2.2. din Codul fiscal vine sa sintetizeze criteriile de reconsiderare fara sa aduca in mod real precizari suplimentare sau explicatii cu privire la modul de indeplinire a acestor criterii. in fapt aceste criterii sunt instrumente de reflectare reala a continutului economic al unei activitati.

Cerinta fundamentala pentru a evita reconsiderarea activitatii nu consta in conditia fireasca de identitate intre activitatea convenita in contract si serviciul mentionat in factura. Prevederile art. 7 alin. (1) pct. 2.1. din Codul fiscal sunt cele care instituie criterii legale in baza carora se constata incongruenta dintre activitate si contract. Nu pot fi prezentate generic alte conditii pentru evitarea reconsiderarii. Este necesar ca activitatea concreta sa fie analizata urmand ca mai apoi, raspunzand punct cu punct la fiecare dintre criteriile invocate mai sus sa poata fi trasa o concluzie.

Contractele de prestari servicii trebuie:

- sa evite in clar incadrarea in criteriile privind reconsiderarea drept activitate dependenta (art. 7 alin. (1) pct. 2.1. din Codul fiscal),
- sa si respecte criteriile care definesc preponderenta existentei unei activitati independente (pct. 19 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 46 din Codul fiscal).

Intrucat reconsiderarea nu se poate efectua decat in cadrul unei actiuni de inspectie fiscala, nu trebuie creata posibilitatea pentru administratia fiscala de a reconsidera activitatea pe motivul ca raportul juridic in baza caruia se desfasoara nu reflecta continutul economic al acestuia. Trebuie analizat de asemenea daca in sfera atributiilor de serviciu nu puteau intra si serviciile prestate in in cadrul contractului civil. in astfel de situatii va aparea suspiciunea unei operatiuni de optimizare fiscala ceea ce va putea determina organul de inspectie fiscala sa reconsidere operatiunea considerand ca in lipsa unor raporturi speciale dintre parti societatea nu ar fi contractat serviciile persoanei fizice in baza unui contract civil ci ar fi extins atributiile de serviciu ale salariatului.

Aceasta din urma alternativa se constituie intr-un exemplu practic de situatie care determina reconsiderarea si anume ca in lipsa unui interes de evitare a obligatiilor fiscale suplimentare alte entitati ar fi apelat la serviciile externe ale unei persoane fizice in locul stabilirii sarcinilor de serviciu pentru salariatii proprii in vederea realizarii obiectivelor necesare. Aceasta premisa se incadreaza in ipoteza cuprinsa la art. 7 pct. 2.1. lit. a din Codul fiscal in sensul posibilitatii de delimitare a atributiilor in functie de cele doua modalitati de realizare a veniturilor.

Potrivit pct. 2.2 a alin. (1) din cuprinsul art. 7 introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 791/2010, in cazul reconsiderarii unei activitati ca activitate dependenta, impozitul pe venit si contributiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate si virate, fiind datorate solidar de catre platitorul si beneficiarul de venit.

Notiunea de solidar semnifica faptul ca obligatiile fiscale reprezentand cotele integrale de contributii vor fi datorate in totalitate si de catre platitorul venitului dar si de catre beneficiarul
acestora. Cu alte cuvinte organul fiscal poate pretinde plata acestor sume, inclusiv prin executare silita, in totalitate de la oricare dintre cele doua persoane fara distribuirea proportionala a obligatiei.

Contributiile sociale obligatorii vor cele calculate in raport cu veniturile salariale, si anume:

- contributia de asigurari sociale (individuala si a angajatorului)
- contributia de asigurari pentru somaj (individuala si a angajatorului)
- contributia de asigurari sociale de sanatate (a asiguratului si a angajatorului)
- contributia pentru concedii si indemnizatii (a angajatorului)
- contributia la fondul de garantare pentru plata creantelor salariale (a angajatorului)
- contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale (a angajatorului).