Nu vreti contract de munca? Iata opinia specialistului

Munca poate fi prestata in cadrul unor raporturi juridice diverse, de drept civil, de drept comercial etc.

De esenta raportului de munca sunt subordonarea salariatului fata de angajator, ceea ce implica dreptul angajatorului de a da salariatului ordine si dispozitii executorii si de a controla munca salariatului sau, precum si dreptul salariatului la un salariu.

In acest sens, art. 10 din Codul muncii defineste, contractul individual de munca ca fiind contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, in schimbul unei remuneratii

Asadar, daca raporturile dintre platitorul veniturilor si beneficiarul acestora sunt raporturi de munca, este obligatorie incheirea contractului individual de munca.

Insasi utilizarea notiunii de „angajat” denota ca raporturile pe care doriti sa le stabiliti cu prestatorii de munca sunt raporturi de munca.

In plus, daca veti incheia un contract civil, desi se impune incheierea unui contract individual de munca, activitatea astfel prestata poate fi reconsiderata de organele fiscale drept activitate dependenta, daca este indeplinit cel putin unul dintre crteriile prevazute la art.7 pct. 2.1 din Codul fiscal, respectiv:

a) beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru;

b) in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca sau altele asemenea si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;

c) platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;

d) platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit."

Ca urmare, indiferent de denumirea pe care o dau partile unui contract, organul de control are dreptul de a califica el raportul respectiv, daca regaseste unu sau mai multe dintre aceste criterii, consecinta fiind aceea ca impozitul pe venit si contributiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate si virate, fiind datorate solidar de catre platitorul si beneficiarul de venit si inlaturarea beneficiilor de care altminteri ar fi beneficiat prestatorul muncii. In acest caz, se aplica regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate in afara functiei de baza.

In consecinta, daca apreciati ca raportul juridic in care angajati personal nu este unul de munca dependenta, ci este corespunzatoare incheierea unei conventii civile de prestari-servicii este necesar ca niciunul dintre criteriile de mai sus sa nu se regaseasca in contract.