Studiu de caz: Delegarea si munca suplimentara in timpul noptii

Multe societati se intereseaza cu privire la drepturile salariale care ii revin salariatului delegat in vederea indeplinirii anumitor sarcini de serviciu. In unele situatii, munca este prestata si pe timpul noptii, perioada care este incadrata, potrivit legii, la ore suplimentare de munca in situatia in care timpul de munca din contract stabileste un alt regim de lucru.

In ceea ce priveste delegarea, art. 44 alin. (2) din Codul muncii stabileste dreptul salariatului delegat la plata cheltuielilor de transport si cazare, cat si la o indemnizatie de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca aplicabil. De retinut ca scopul indemnizatiei de delegare este acela de a acoperi cheltuielile de deplasare generate de dislocarea salariatului din mediul sau de viata obisnuit.

Referitor la durata de prestare a muncii, art. 111 din Codul muncii aminteste ca timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.

Astfel, timpul de munca este considerata acea perioada in care salariatul, in mod cumulativ, presteaza munca, se afla la dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei in vigoare.

Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este, potrivit art. 112 alin. (1) din Codul muncii, de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. In situatia in care salariatul indeplineste cumulativ conditiile antementionate in timp ce se afla in delegatie, aceasta perioada este considerata munca suplimentara in baza art. 120 alin.(1) din Codul muncii.

Conform art. 123 alin. (1) din Codul muncii, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia si numai daca compensarea in acest termen nu este posibil, in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. Potrivit art. 123 alin.(2) sporul pentru munca suplimentara, acordat in aceste conditii, se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza

Cu privire la incadrarea corecta a salariatului de noapte, acesta poate fi, potrivit art. 125 din Codul muncii, salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru sau cel care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru. In continuare, potrivit art. 126, acestia beneficiaza fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza, fie de un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Salariatii beneficiaza de drepturile stabilite la art. 126 din Codul muncii si pe durata delegarii  daca presteaza munca de noapte in conditiile art. 125. Salariatul aflat intr-o astfel de situatie are dreptul la diurna (indemnizatie de delegare), iar daca efectueaza ore suplimentare sau munca de noapte i se cuvin si drepturile corespunzatoare acestora. Cu toate acestea, deoarece dupa terminarea programului de lucru si in timpul noptii, salariatul nu poate reveni la domiciul sau, nu i se cuvin drepturile corespunzatoare muncii suplimentare si in timpul noptii, ci doar daca presteaza munca suplimentara sau in timpul noptii, in conditiile aratate.