Reguli concrete privind disciplina muncii

Cel mai important capitol al regulamentului intern il constituie cel dedicat disciplinei muncii. De fapt, dat fiind ca organizarea muncii si sanctionarea abaterilor disciplinare sunt de competenta exclusiva a angajatorului, regulamentul intern - act unilateral al acestuia - este cel mai potrivit document pentru reglementarea aspectelor legate de disciplina muncii.

Trebuie sa nu pierdem din vedere faptul ca nici o sanctiune disciplinara nu se va putea aplica in mod corect daca nu exista un text expres care sa interzica fapta savarsita de catre salariat si sa o califice ca abatere disciplinara.

Or, daca nu am prevazut in regulamentul intern ca o anumita fapta se poate sanctiona disciplinar, numai daca o astfel de prevedere exista deja in lege sau in contractul colectiv ori individual de munca fapta respectiva se mai poate sanctiona.

De aceea, capitolul dedicat disciplinei muncii trebuie elaborat atent si reportat mereu la specificul unitatii.

In principiu, este posibil ca anumite aspecte de natura disciplinara sa fie negociate prin contractul colectiv de munca. Cu toate acestea, nu recomandam o astfel de practica, deoarece tot ceea ce tine de disciplina muncii trebuie inteles ca fiind de competenta exclusiva a angajatorului si, deci, in limita prevederilor legale, nenegociabil.

Astfel, prin regulamentul intern, veti impune un set de reguli de conduita in firma si in raporturile de munca. Fiecare salariat va avea nu numai obligatia de a presta munca, potrivit prevederilor contractuale si fisei postului, dar si de a respecta aceste reguli de conduita. Cel care nu o face, va putea fi sanctionat, indiferent daca si-a indeplinit celelalte atributii de  serviciu.

Potrivit art. 40 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, angajatorul are, intre altele, dreptul “sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare, potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern”.
Intr-adevar, art. 263 prevede ca angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere  disciplinara.

In materie disciplinara, anchetatorul este si acuzator; angajatorul este partea lezata prin savarsirea abaterii, tot el este cel care constata fapta, o cerceteaza, dozeaza sanctiunea disciplinara si o aplica.

Data fiind importanta capitolului dedicat disciplinei muncii din regulamentul intern, este esential sa stim cum anume trebuie redactat acesta. O prima observatie: regulamentul intern va cuprinde reguli concrete de disciplina, adica nu generalitati, nu interdictii vagi, nu prevederi neaplicabile, ci norme adaptate perfect specificului unitatii
dumneavoastra, care sa exprime regulile pe care doriti sa le impuneti in relatiile dintre salariati, in relatiile pe verticala din firma, dar si in relatiile dintre salariati si clienti, beneficiari, colaboratori etc.

Fireste insa, prerogativa disciplinara a angajatorului este limitata la propriii salariati. Ca urmare, regulamentul intern se va putea referi numai la acestia.

Exemplu:

Nu se pot cuprinde in regulamentul intern reguli disciplinare privindu-i pe:

-  cei care presteaza munca in temeiul unei obligati legale;
-  cei care se afla in delegatie in unitatea dumneavoastra;
-  cei care sunt incadrati cu contract civil;
-  studentii aflati in practica in cadrul firmei;
-  mandatarii si administratorii firmei care nu au calitatea de salariati;
-  persoanele fizice autorizate care lucreaza in beneficiul firmei;
-  persoanele care lucreaza in temeiul unui contract de drepturi de autor etc.

Fac exceptie normele de securitate si sanatate in munca, norme obligatorii pentru toate persoanele care lucreaza la sediul firmei, indiferent de temeiul legal in care o fac.

Precizam insa ca in sectorul public, regulamentul intern le este obligatoriu nu numai personalului contractual, dar si functionarilor publici care lucreaza in institutia respectiva.