In acest sens, art. 81 alin. (4) din Codul muncii, republicat in Monitorul Oficial nr. 345 din 18 mai 2011, mentioneaza ca termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere. A fost deci stabilita o limita maxima, nu un termen fix de 20 de zile lucratoare.
Cu privire la termenul de preaviz in cazul concedierii, anterior modificarilor aduse de Legea 40/2011, art. 73 din Codul muncii stabilea ca salariatii concediati beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucratoare insa prin contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 – 2010 termenul de preaviz in cazul concedierii era de 20 de zile lucratoare. Asadar, modificarile aduse Codului muncii prin Legea 40/2011 mentin termenul de preaviz la concediere de 20 de zile lucratoare.
In cazul in care, prin contractul individual de munca sunt stabilite drepturi inferioare celor legale, se impune modificarea acestora. Insa, chiar in lipsa modificarii salariatul va beneficia de prevederile legale daca acestea ii sunt mai favorabile.
In concluzie, cu privire la perioada de preaviz avand in vedere dispozitiile art. 17 alin. (4) din Legea 53/2003 - Codul muncii, se mentioneaza ca orice modificare in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege. Cu toate acestea, in cazul perioadei de preaviz, nu este necesara intocmirea actelor aditionale pentru contractele care la data aparitiei Legii 40/2011 se aflau in executare deoarece perioadele mentionate in Legea 40/2011 sunt limite maxime.