Angajatorii vor tineri cu experienta, diponibili la ore suplimentare, fara pretentii salariale...

Haideti sa luam lucrurile incet si sa le intelegem asa cum se cuvine, din toate perspectivele celor implicati.


Angajatorii doresc sa incadreze in munca tineri mai mult decat angajati trecuti de varsta de 40-45 de ani. Este un fapt verificat. Dar atentie ca trebuie sa aiba experienta.


Dificil, dar nu imposibil. Evident, este ceva destul de dificil. Vrei oameni pregatiti foarte bine insa vrei sa fie tineri. Clar cauti oameni care lucrau inca din timpul facultatii si strict in domeniul lor de referinta. Asa se face ca poti gasi masteranzi care la 28 de ani au 3-4 ani de experienta in domeniul lor. Sunt putini.


Dar atentie ca si oamenii acestia si-au petrecut cei 3-4 ani la angajatori care, de data aceasta, i-au acceptat fara experienta. In mod cert multi si-au petrecut ceva timp in internship si o alta bucata de timp alergand de la angajator la angajator, in cautare disperata de salariu. Cei care nu au mai rezistat in internship-uri neplatite, si-au cautat joburi marunte, prin call-center-uri si altele din categoria aceasta, doar ca sa aiba ce manca azi si maine si sa isi plateasca scolarizarea.


Din banii parintilor nu poti sa traiesti ani la rand, oricat de bogati iti spun ei ca sunt.


Nu poti sa nu te intristezi cand auzi ca fiul tau studiaza la o facultate de exceptie dar nu il angajeaza nimeni fiindca nu are experienta. Pai nu are! De unde sa aiba, ca doar ce a terminat facultatea... Angajatorii ar trebui sa isi aminteasca de obligatia de a primi absolventi in stagiu, timp de 6 luni. Unii uita. Unii se prefac ca aceasta reglementare nu exista in Codul Muncii. Se afla la art. 31.


Si te intristezi cand auzi ca fiul tau in care ai investit tot ce aveai, lucreaza in call-center. Raspunde la telefoane. Ii zbiara in ureche toti frustratii si nemultumitii pamantului. El este obligat sa tina totul in el si sa isi tina nervii sub control. El nu este frustrat. Poate sa isi verse frustrarea cand ajunge acasa, dupa program.


Si printre job-uri marunte si fara nicio perspectiva de dezvoltare profesionala, se mai duce la interviuri unde toti angajatorii vor sa profite de el. Este tanar, fara experienta si atunci il putem calari cat ne dorim. Ii putem da un salariu la limita dintre nesimtire si imposibil. Si il putem munci cat incape si inca putin peste. Orele suplimentare vin la pachet cu rezistenta la stres. Sunt ambele scrise in descrierea postului. Cine nu se adapteaza, merge inapoi la joburi marunte sau asteapta borcanele de zacusca trimise de parinti in weekend.


Tinerii ajung hartie igienica pana pe la 30 de ani, cand incep intr-un final sa deschida bine ochii si sa ceara niscaiva drepturi. Unii chiar ajung sa rasfoiasca Codul Muncii si se infioara cand descopera cate drepturi are un angajat. Daca si le-ar cunoaste pe toate...


Si apoi, pe la 35 de ani, tinerii nostri ajung sa isi intemeieze familii sau deja sunt parinti de ceva timp. Nu mai merge sa ii prostesti cu delegatii la Cuca Macaii, nu mai merge sa nu le platesti orele suplimentare si nici sa ii tii peste program fara sa ii intrebi daca pot sta. Nu mai merge sa le iei din zilele de concediu de odihna fiindca s-au invoit cateva ore lunea trecuta si inca cateva ore marti. Nu mai poti sa ii platesti in bomboane si alte caramele.


Nu mai merge sa ii ameninti ca somajul este in floare chiar si atunci cand nu este. Nu mai sunt asa de usor de speriat si cei mai multi nu se mai tem de nimic, nici macar de ideea de a schimba locul de munca si de a te schimba pe tine, angajatorule. O vor face. Au trecut prin destul de multe si sunt dispusi sa lupte pentru drepturile lor.


Sunt mai greu de pacaliti, stim. Nu ii mai vrem. Ii vrem pe cei dispusi sa stea peste program fara sa strambe din nas, pe cei usor de pacalit, pe cei care ne asculta ordinele cu supunere maxima, pe cei pe care ii putem invarti pe degete dupa cum dorim... Tinerii, oamenii care pana ieri erau copii cu acte in regula. Azi ii fraieresc angajatorii si batranii ii huiduie ca plec la munca in Germania si Elvetia. Poimaine dam vina pe ei pentru rata scazuta a natalitatii. Peste cativa ani o sa le punem pe umeri toata vina pentru o societate care nu mai functioneaza optim.


Daca nu ii aducem acum cateva schimbari majore, nici are cum sa functioneze, daramite sa functioneze optim. Sa incepem de la calitatea angajatorilor. Daca nu ne trateaza tinerii cu respect, nu au cum sa ii tina in Romania. Vor pleca toti si de vina sunt cei care ii indeparteaza.


Si nu sunt doar tinerii la mijloc. Aici intra si angajatii trecuti de 40-45 de ani. Si acestia se lovesc de nesimtirea multor angajatori. Santaj, intimidare, amenintari voalate. Cine ii mai angajeaza pe ei? Cine sa ii mai vrea? Unii fug in Italia, altii in Spania, unii fac orice ca sa apuce un loc de munca in Germania. Ce mai conteaza ca cineva o sa ii bata joc de ei si acolo. Macar acolo fac bani...


Aici intervin cei care spun ca solutia nu este fuga. Argumentez ca nu este in niciun caz o fuga. Este imposibilitatea de a lupta cu ceva nereglementat legal, bunul simt. ITM-ul nu poate veni sa dea amenzi pe nesimtire, din pacate. Asa se face ca numerosi angajatori practica o forma de nesimtire pe care nu o poti amenda, insa tinerii si angajatii in varsta o simt pe propria lor piele.

Solutia este sa nu ne mai calarim, unii pe altii. Am ajuns sa traim intr-o lume in care fiecare se descurca cum poate. Gandim separat si acolo unde fiecare trage pentru sine, e vai de rezultatul final. Societatea o sa arate ca o scena in care s-a dus un razboi de o mie de ani, cu victime de toate felurile.


Angajatorii sunt calariti de parteneri, investitori si furnizori. Toti dau vina pe stat, taxe si impozite si chiar daca nu sunt toate sufocante, tot pe ele vor da vina, ca sa isi poata motiva comportamentul. Asa ca ei isi calaresc angajatii. Si angajatii vor face acelasi lucru cu nou-venitii. La mijloc este un singur lucru, cel mai greu de eliminat odata ce s-a cuibarit in sufletul unui om: lacomia. E cel mai infiorator lucru care poate eroda o societate cu viteza uimitoare si cu efecte care se pastreaza pe termen foarte lung.


Sa aveti succes, curaj profesional si cariere stralucite!
Maria Nicutar

de Maria Nicutar