Raspundere disciplinara si patrimoniala. Conditii care reglementeaza reducerea salariului

Avand in vedere art. 257, alin 2 din Codul muncii care prevede ca "Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fara a putea depasi impreuna cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza jumatate din salariul respectiv.", coroborat cu art. 248 alin 1, lit. c "reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%", vom vedea in ce cazuri se poate retine mai mult de 10% din salariu, respectiv 20%.

De asemenea, vom stabili daca ii este permis angajatorului, conform art. 254, alin (3) sa retina 20% din salariu intr-o singura luna sau daca va fi necesara o hotarare judecatoreasca in acest sens.

Solutia consultantului:

Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul salariatului gasit vinovat de savarsirea unei abateri disciplinare sunt prevazute in mod expres si limitativ in art. 248 din Codul muncii republicat.

Un alt regim sanctionator poate fi stabilit numai prin statute profesionale aprobate prin lege speciala in temeiul art. 248 alin. (2) din Codul muncii, republicat.

In baza art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, angajatorul poate aplica sanctiunea disciplinara constand in reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%.

Cu alte cuvinte, salariatul care este sanctionat cu sanctiunea prevazuta de art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, nu i se poate reduce salariul cu o suma care sa depaseasca pragul maxim de 10% admis de lege. Astfel, daca ia decizia aplicarii acestei sanctiuni disciplinare angajatorul nu poate retine decat maximul prevazut de lege (de 10%), retinerea unui procent de 20% fiind ilegala.

Aceste dispozitii legale reglementeaza raspunderea disciplinara a salariatului fata de angajator, raspundere care este distincta de raspunderea patrimoniala a salariatului.

In situatia in care angajatorul constata ca salariatul a provocat o paguba din vina si  in legatura cu munca sa va putea recupera paguba prin procedura amiabila de recuperare a prejudiciului produs de salariat prevazuta de art. 254 alin. (3) si (4) din Codul muncii, republicat.

Astfel, conform art. 254 alin. (3) din Codul muncii, republicat, in situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.

Legiuitorul a instituit astfel o procedura amiabila de recuperare a prejudiciului produs de salariat care presupune incheierea a doua documente distincte: nota de constatare si evaluare a pagubei si acordul (conventia) partilor.

Potrivit alin. (4) din acelasi articol, contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Fata de majorarea prin HG 23/2013 a salariului minim pe economie la 750 lei incepand cu 01 februarie 2013, mentionam ca la ora actuala contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor nu poate fi mai mare de 3.750 lei; prejudiciul ce depaseste acest prag va putea fi recuperata prin interventia instantei de judecata.

Totodata, conform art. 257 alin. (1) din Codul muncii, republicat, suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei in cauza din partea angajatorului la care este incadrata in munca.

De exemplu, salariatul poate savarsi o abatere disciplinara fiind sanctionat cu o sanctiune disciplinara de diminuare a salariului in cuantum de pana la maximul prevazut de lege (10%), insa poate fi atrasa in privinta lui si raspunderea patrimoniala fata de angajator daca a produs daune acestuia, situatie in care pe langa si distinct de reducerea de salariu ce are la baza sanctiunea disciplinara aplicata salariatul poate suferi si o reducere a salariului pentru pagubele produse angajatorului in cuantumul si conditiile prevazute de lege.

Ratele lunare pentru acoperirea daunelor produse angajatorului nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fara a putea depasi impreuna cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza jumatate din salariul respectiv, astfel cum stabileste legiuitorul in art. 257 alin. (2) din Codul muncii, republicat.

In concluzie, ratele lunare pentru acoperirea daunelor nu pot depasi o treime din salariul lunar net, iar impreuna cu celelalte retineri nu pot depasi jumatate din salariul respectiv.