Studiu de caz: Conditii speciale pentru muncitori in Israel

In situatia in care sunteti agent de ocupare a fortei de munca in sensul prevederilor din  Legea 156/2000 privind protectia cetatenilor romani care lucreaza in strainatate, cu modificarile si completarile, trebuie sa respectati regulile cerute de aceasta lege, cele stabilite prin HG 384/2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 156/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si de diferitele legi de ratificare a acordurilor de securitate sociala incheiate de Romania cu diferite state.

Astfel, conform prevederilor legale mentionate, pe teritoriul Romaniei pot desfasura, in conditiile din Legea 156/2000 , activitati de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate societatile comerciale constituite in temeiul Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv filialele societatilor comerciale straine, infiintate in Romania, potrivit Legii nr. 31/1990 , care au ca activitate principala “Selectia si plasarea fortei de munca” cod CAEN –7810, denumite agenti de ocupare a fortei de munca. Agentii de ocupare a fortei de munca desfasoara activitati de mediere a angajarii cetatenilor romani cu domiciliul in Romania care solicita sa lucreze pe baza ofertei locurilor de munca transmise din strainatate de persoane juridice, fizice si organizatii patronale straine dupa caz.

Totodata, agentii de ocupare a fortei de munca pot desfasura activitatea de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate daca indeplinesc urmatoarele conditii:
a. Dispun de spatiul si de dotarile necesare pentru buna desfasurare a activitatii;
b. Au incadrat in munca personal cu experienta in domeniul fortei de munca;
c. Au organizata o banca de date care sa cuprinda ofertele si solicitarile de locuri de munca in strainatate, informatiile privitoare la conditiile de ocupare a acestora si la calificarile si aptitudinile solicitantilor aflati in evidenta lor;
d. Au incheiat cu persoane juridice, persoane fizice si organizatii patronale din strainatate, dupa caz, contracte care contin oferte ferme de locuri de munca;
e. Sunt inregistrati la inspectoratul teritorial de munca in a carui raza isi au sediul.

In ceea ce priveste contractele prevazute la art. 8 lit. d), Codul muncii coroborat cu prevederile Legii 156/2000 mentioneaza ca acestea trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:
a. durata contractului;
b. numarul de locuri de munca in strainatate pentru care se incheie contractul;
c. functia, meseria sau ocupatia;
d. natura si durata angajarii, conditiile de angajare, de incetare a angajarii sau de reangajare;
e. durata timpului de munca si de repaus;
f. tariful orar, salariul lunar si datele de plata a salariului;
g. sporuri, ore suplimentare si alte drepturi salariale;
h. cazurile in care pot fi urmarite drepturile salariale;
i. durata, modul de acordare si drepturile banesti aferente concediului de odihna;
j. conditiile de munca, masuri de protectie si securitate a muncii;
k. posibilitatea transferarii salariului in Romania;
l. asigurarea medicala a angajatilor romani, similar cu cea a cetatenilor din tara primitoare;
m. acordarea de despagubiri a angajatilor romani in cazul accidentelor de munca, al bolilor profesionale sau al decesului;
n. conditiile de cazare, de locuit sau, dupa caz, de inchiriere a unei locuinte si de asigurare a hranei;
o. asigurarea formalitatilor, stabilirea conditiilor de transport din Romania in statul in care se asigura ofertele de locuri de munca si retur pentru angajatii cetateni romani si membrii de familie care ii insotesc sau ii viziteaza, precum si suportarea cheltuielilor aferente;
p. taxele, impozitele si contributiile care greveaza asupra veniturilor angajatilor cetateni romani, asigurandu-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contributii de asigurari sociale;
q. obligatiile angajatilor cetateni romani in strainatate;
r. obligatia agentilor de ocupare a fortei de munca de a asigura includerea elementelor prevazute la lit.c) – r) si in contractul individual de munca incheiat intre angajatorul strain si angajatul cetatean roman.

De asemenea, agentii de ocupare a fortei de munca au obligatia de a asigura incheierea contractelor individuale de munca si in limba romana.

Totodata, cetatenii romani care lucreaza in strainatate pe baza contractelor prevazute la art. 8 lit. d) beneficiaza in tara de prestatiile acordate de sistemul asigurarilor sociale de sanatate, sistemul asigurarilor pentru somaj sau de sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, daca, in temeiul contractelor de asigurare incheiate, platesc organelor competente din Romania contributiile corespunzatoare stabilite pe baza declaratiilor privind veniturile lunare realizate in strainatate.

In acest context, precizam ca prin Legea 150 din 23 iulie 2012 a fost ratificat Acordul dintre Romania si Statul Israel in domeniul securitatii sociale, semnat la Ierusalim la 28 februarie 2011.

In ceea ce priveste eventualele conditii speciale pe care salariatii trebuie sa le indeplineasca, acestea nu sunt stipulate in actele normative mentionate, fiind determinate de locul de munca care se doreste a fi ocupat, respectiv de conditiile solicitate si impuse de angajatorul strain. Asadar, comform celor mentionate anterior muncitorii romani trebuie sa indeplineasca conditiile de ocupare si calificarile si aptitudinile cuprinse in ofertele si solicitarile de locuri de munca in strainatate, care fac obiectul contractelor incheiate intre agentii de ocupare a fortei de munca si persoanele fizice sau juridice straine, dupa caz.

De asemenea, intrucat munca in Israel se realizeaza in temeiul vizei de munca, angajatorul va avea obligatia de a obtine aceste vize, iar cetatenii romani trebuie sa indeplineasca cerintele cerute de statutul israelian in acest sens. Pentru mai multe informatii despre modalitatea concreta de obtinere a vizelor de munca pentru cetatenii romani in Israel va puteti adresa Ministerului Afacerilor Externe sau Ambasadei Israelului in Romania.

In situatia in care, trimiteti la munca in Israel proprii salariati, atunci trebuie sa respectati prevederile referitoare la delegare sau detasare, dupa caz, instituite de Legea 53/2003 - Codul muncii , republicata, in cadrul articolelor 42-47. Astfel, conform art. 43 delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atribuţiilor de serviciu in afara locului sau de munca. Intrucat in perioada delegarii salariatul trebuie sa indeplineasca aceleasi atributii de serviciu doar ca acestea sunt realizate in afara locului sau de munca, nu trebuie sa fie indpelinite conditii suplimentare.

Conform art. 45 din Codul muncii detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in scopul executarii unor lucrari in interesul acestuia. In mod exceptional, prin detasare se poate modifica si felul muncii, dar numai cu consimtamantul scris al salariatului.

Totodata, potrivit prevederilor art. 47 din Codul muncii , drepturile cuvenite salariatului detasat se acorda de angajatorul la care s-a dispus detasarea. Pe durata detasarii salariatul beneficiaza de drepturile care ii sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detasat. Angajatorul care detaseaza are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detasarea sa isi indeplineasca integral si la timp toate obligatiile fata de salariatul detasat.

Totodata, trebuie respectate de catre angajator si prevederile art. 18 din Codul muncii, conform carora acesta trebuie sa-i comunice in timp util salariatului care urmeaza sa isi desfasoare activitatea in strainate, inainte de plecare, informatiile prevazute la art. 17 alin. (3) din Codul muncii , precum si informatii referitoare la:
a) durata perioadei de munca ce urmeaza sa fie prestata in strainatate;
b) moneda in care vor fi platite drepturile salariale, precum si modalitatile de plata;
c) prestatiile in bani si/sau in natura aferente desfasurarii activitatii in strainatate;
d) conditiile de clima;
e) reglementarile principale din legislatia muncii din acea tara;
f) obiceiurile locului a caror nerespectare i-ar pune in pericol viata, libertatea sau siguranta personala;
g) conditiile de repatriere a lucratorului, dupã caz.

Intrucat informatiile prevazute mai sus la lit. a), b) şi c) trebuie sa se regaseasca si in continutul contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a incheia un act aditional, in conditiile legii.

Asadar, si in aceasta situatie salariatul trebuie sa indeplineasca conditiile necesare exercitarii si indeplinirii sarcinilor de serviciu, conform competentelor si aptitudinilor cerute la angajare si stabilite prin fisa postului.