Potrivit dispozitiilor art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii republicat una dintre obligatiile angajatorului este sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca.
In legislatia muncii actuala nu este reglementat sporul de vechime, angajatorul avand astfel obligatia de a acorda sporul de vechime numai in cazul in care acesta este stabilit prin contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca, dupa caz.
Potrivit art. 160 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri iar potrivit dispozitiilor art. 166 alin. (1) din acelasi cod, salariul se plateste in bani cel putin odata pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz. Rezulta ca sporul de vechime face parte din salariu, angajatorul fiind obligat sa plateasca salariul angajatorilor sai cel putin odata pe luna.
Data la care salariatul urmeaza sa isi primeasca salariul se inscrie in contractul individual de munca in conformitate cu mentiunile cuprinse in Cap. J pct. 4: Salariul din Modelul – cadru al contractului individual de munca aprobat prin OMMSS 64/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv:
Ghid complet Instructiuni proprii de securitate a muncii
Orele suplimentare si munca in zi de repaus
Portal Codul Muncii
Codul Muncii republicat si actualizat la zi
4. Data/datele la care se plateste salariul este/sunt ................... .
Astfel ca, in cazul in care angajagtorul, conform contractului colectiv de munca aplicabil sau contractului individual de munca, in functie de caz, are obligatia de a le acorda salariatilor sai sporul de vechime, aceasta obligatie trebuie indeplinita la termenul scadent inscris in CIM. Daca termenul scadent nu este respectat, acest lucru da salariatului dreptulul de a actiona impotriva angajatorului privind drepturile sale salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor legate de plata salariilor. Este important de retinut ca acest drept se prescrie in termen de 3 ani de la data la care era datorat in conformitate cu prevederile art. 171 alin. (1) din Codul muncii republicat. Nu exista insa prevederi care sa interzica angajatorilor indeplinirea de buna voie a obligatiilor de plata a salariului sau a unor sporuri neindeplinite la termenul scadent prevazut in contractul de munca.