Vechimea in munca versus stagiu de cotizare

Sunt nenumarate situatii care ne fac sa ne intrebam: Ce diferenta exista intre stagiul de cotizare si vechimea in munca?
De exemplu:
Perioada de somaj tehnic constiuie stagiu de cotizare, dar poate fi considerata vechime in munca?

Notiunea de vechime in munca o regasim in Codul muncii. Astfel, potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) din Codul muncii, munca prestata in temeiul unui contract individual de munca confera salariatului vechime in munca.

Astfel, vechimea in munca in sensul legislatiei muncii este acea perioada in care salariatul a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca. Asadar, vechimea in munca este o notiune instituita si reglementata de Codul muncii in cadrul raporturilor juridice nascute in baza unui contract individual de munca.

Vechimea in munca in domeniul securitatii sociale a fost inlocuita prin Legea nr. 19/2000 cu notiunea stagiu de cotizare. Potrivit Legii nr. 263/2010, stagiu de cotizare reprezinta acea perioada de timp pentru care s-au datorat contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii, precum si cea pentru care asiguratii cu declaratie individuala de asigurare sau contract de asigurare sociala au datorat si platit contributii de asigurari sociale la sistemul public de pensii.

Stagiul de cotizare poate fi egal cu vechimea in munca inteleasa in sensul legislatiei muncii sau poate fi mai mare in intelesul legislatiei securitatii sociale, adaungandu-se si alte perioade in afara de cele in care persoana a avut calitatea de salariat, cum ar fi perioada studiilor universitare.

Aceste perioade nu constituie vechime in munca in sensul legislatiei muncii, neputand fi valorificate, spre exemplu, la acordarea sporului de vechime in munca.

Asa fiind, perioadele de suspendare a contractului individual de munca in care salariatul nu presteaza munca, cum este si cazul somajului tehnic, nu constituie vechime in munca in sensul legislatiei muncii, cu exceptia situatiilor in care, prin lege, se stabileste in mod expres ca aceste perioade constituie vechime in munca. De asemenea, prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin contractul individual de munca partile pot stabili ca la acordarea drepturilor in functie de vechimea in munca vor fi luate in calcul si perioadele de suspendare a contractului individual de munca.

Pe cale de consecinta, aceste perioade vor fi luate in calcul la stabilirea drepturilor care se stabilesc in raport de vechimea in munca daca s-a prevazut astfel prin contractul colectiv sau individual de munca.
Suspendarea contractului de munca din initiativa angajatorului pentru motive economice, tehnologice, structurate (pentru somaj tehnic) are ca efect incetarea temporara a prestarii activitatii salariatului si plata salariului de catre angajator.

In aceasta perioada se suspenda plata salariului, prin salariu intelegand salariul de baza, indemnizatii, sporuri si adaosuri (art. 155 din Codul muncii). In schimb, se plateste o indemnizatie in cuantum de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat, care se suporta din fondul de salarii.

Pe perioada intreruperii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare (somaj tehnic) salariatii beneficiaza de o indemnizatie ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat. Asupra acestei indemnizatii se datoreaza toate contributiile sociale cu exceptia contributiilor la sistemul asigurarilor pentru somaj.

Aceste din urma contributie nu se datoreaza intrucat contractul individual de munca este suspendat in perioada in care salariatii beneficiaza de somaj tehnic. Temei legal este art. 296 indice 16 lit. c6 din Codul fiscal, potrivit caruia se excepteaza de la plata contributiei pentru somaj veniturile aferente perioadei in care raporturile de munca sau de serviciu ale persoanelor care au incheiat astfel de raporturi sunt suspendate potrivit legii, altele decat cele aferente perioadei de incapacitate temporara de munca cauzata de boli obisnuite ori de accidente in afara muncii si perioadei de incapacitate temporara de munca in cazul accidentului de munca sau al bolii profesionale, in care plata indemnizatiei se suporta de unitate, conform legii.


In consecinta, perioada in care un salariat se afla in somaj tehnic constituie stagiu in sistemul de pensii si in sistemul asigurarilor sociale de sanatate dar nu constituie stagiu in sistemul asigurarilor pentru somaj intrucat in aceasta perioada, contractul individual de munca este suspendat si nu se datoreaza contributii la sistemul asigurarilor pentru somaj.

Asa fiind, perioadele de suspendare a contractului individual de munca in care salariatul nu presteaza munca, cum este si cazul somajului tehnic, nu constituie vechime in munca in sensul legislatiei muncii, cu exceptia situatiilor in care, prin lege, se stabileste in mod expres ca aceste perioade constituie vechime in munca. De asemenea, prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin contractul individual de munca partile pot stabili ca la acordarea drepturilor in functie de vechimea in munca vor fi luate in calcul si perioadele de suspendare a contractului individual de munca.

In consecinta, aceste perioade vor fi luate in calcul la stabilirea drepturilor care se stabilesc in raport de vechimea in munca daca s-a prevazut astfel prin contractul colectiv sau individual de munca.

O alta situatie care pune un semn de intrebare este diferenta dintre vechimea in munca si vechimea in specialitate. De exemplu: perioada in care salariatii sunt in concediu de crestere copil. Aceasta perioada constituie conform legislatiei in materie vechime in munca. Intrebarea este daca aceasta perioada constituie sau nu vechime in meserie/specialitate?

Asa cum am aratat mai sus munca prestata in temeiul unui contract individual de munca confera salariatului vechime in munca (art.16 alin. (4) din Codul muncii, republicat).

Astfel, prin vechime in munca se intelege totalitatea perioadelor in care o persoana a desfasurat activitati in temeiul unui contract individual de munca.

Suspendarea raporturilor de munca reglementata de art. 51 din Codul muncii genereaza efecte specifice in ceea ce priveste acordarea drepturilor aferente contractelor individuale de munca.

Prima si cea mai importanta regula este enuntata la art. 49 alin. ( 2) din Codul muncii, conform caruia suspendarea contractului individual de munca are ca efect suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor salariale de catre angajator.

In ceea ce priveste celelalte drepturi nascute din contractul individual de munca, atat reglementarile, cat si practica au oscilat in timp. Reglementarea aplicabila in prezent se regaseste la art. 49 alin. (3) din Codul muncii, in conformitate cu care, pentru a continua sa existe alte drepturi si obligatii ale partilor pe durata suspendarii contractului de munca, este necesar sa existe prevederi exprese in legi speciale in contractul colectiv de munca aplicabil, in contractul individual de munca sau in regulamentul intern.

Unul dintre aceste drepturi ar putea fi si vechimea in munca. Spre exemplu, pentru aprecierea perioadei de suspendare a contractului de munca in raport cu vechimea in munca acumulata de salariat, vom tine cont de prevederile art. 16 alin. (4) din Codul muncii, in conformitate cu care vechimea in munca se stabileste in functie de munca prestata in baza unui contract individual de munca.

Aplicand prevederile art. 49 alin. (3) din Codul muncii ar rezulta ca, fara o prevedere expresa de exceptare, perioada de suspendare a raportului de munca nu genereaza vechime in munca. Dar care ar putea fi exceptiile?
Prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, modificate si completate prin Legea nr. 7/2007 mentioneaza la art. 18 alin. (7) – concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau de pana la 3 ani, in cazul copilului cu handicap, constituie vechime in munca si in serviciu, care se are in vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda in raport cu aceasta.

Si potrivit dispozitiilor art. 22 alin. (2) din Ordonanata de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 perioada concediului pentru cresterea copilului prevazut la art. 2 alin. (1), art. 6 si 10 constituie vechime in munca si in serviciu, care se are in vedere la stabilirea drepturilor ce se acorda in raport cu aceasta.

Prin raportare la aceste texte de lege, in alte cazuri de suspendare a raporturilor de munca legile speciale tac (vezi situatia concediilor de asigurari sociale de sanatate acordate in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, modificata si completata), ceea ce nu determina acordarea implicita a altor drepturi pe perioada de suspendare. Prin urmare, ramane la latitudinea partilor sa stipuleze in contracte colective, individuale sau in regulamente interne mentinerea altor drepturi pe durata suspendarii raporturilor de munca (vechime in munca, vechime in specialitate, concediu de odihna, sporuri, prime).

In absenta unor asemenea reglementari exprese, rezulta ca perioadele de suspendare a raporturilor de munca se pot exclude din perioadele luate in calcul pentru acordarea unor drepturi (sporuri, concediu de odihna). Data fiind insa practica constanta si indelungata care este contrara prevederilor art. 49 alin. (3) din Codul muncii, recomandam reglementarea expresa cu privire la acordarea sau neacordarea unor drepturi in functie de aceste perioade, ca mijloc de prevenire a unor neintelegeri bazate pe necunoasterea legii.

Insa intrebarile nu se opres aici. De pilda, perioada de timp in care o persoana a fost Persoana Fizica Autorizata (PFA) poate fi luata in considerare ca vechime in munca in vederea stabilirii dreptului la concediul de odihna?

Revenim la art. 16 alin. (4) din Codul muncii si aratam ca vechimea in munca este acea perioada in care salariatul a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca.

Perioada in care s-a prestat activitate in calitate de PFA, indiferent daca s-a platit sau nu CAS, constituie vechime in specialitate dar nu constituie vechime in munca intrucat numai munca prestata in baza unui contract individual de munca constituie vechime munca.

Perioada in care s-a platit CAS constituie stagiu de cotizare la sistemul de pensii dar nu constituie vechime in munca.

Astfel, perioada in care persoana fizica autorizata a activat este considerata vechime in specialitate insa nu poate fi considerata vechime in munca. Prin urmare, stagiul de cotizare realizat de persoana fizica autorizata nu reprezinta vechime in munca, dar poate fi valorificata pentru obtinerea unor drepturi de natura sociala.

La fel de interesanta este si urmatoarea intrebare: Daca o persoana a lucrat ca mediator aceasta perioada poate fi consideratq vechime in munca? Nu a avut incheiat contract de munca insa pentru perioada lucrata i-a fost eliberata o adeverinta de la un cabinet de mediator, ca a exercitat functia de mediator, intr-o anumita perioada.

Ne ducem cu gandul din nou la art. 16 alin. (4) din Codul muncii, republicat, care reglementeaza vechimea in munca ca fiind munca prestata in temeiul unui contract individual de munca.

Pentru a fi luata in calcul aceasta perioada ca si vechime in munca, persoana in cauza trebuie sa prezinte documentele din care sa rezulte perioada in care a prestat activitate in baza unui contract individual de munca, functia si principalele atributii.

Principalele documente care atesta vechimea in munca ar putea fi contractul individual de munca si fisa postului din care sa reiasa tipul de activitati desfasurate.

Pentru a dovedi vechimea in munca persoana in cauza are optiunea de a prezenta documentele conform cu originalul care atesta calitatea de salariat si natura activitatilor, precum si perioada in care aceasta a fost prestata, si de asemenea are optiunea de a prezenta o adeverinta emisa de unitatea in cauza, adeverinta care sa certifice informatiile mentionate.

Ori, daca persoana nu a lucrat in temeiul unui contract de munca perioada respectiva nu constituie vechime in munca.

Insa prin Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, astfel cum au fost modificate prin Hotararea Guvernului nr. 791/2010 s-a stabilit ca nu pot fi reconsiderate ca activitati dependente:

1. activitatile desfasurate in mod independent, in conditiile legii, care genereaza venituri din profesii libere.
Conform art. 46 alin. (3) din Codul fiscal, constituie venituri din profesii libere veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfasurate in mod independent, in conditiile legii.

In ceea ce priveste veniturile din profesii libere, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obtinute din prestari de servicii cu caracter profesional, desfasurate in mod individual sau in diverse forme de asociere, in domeniile stiintific, literar, artistic, educativ si altele, de catre:

• medici;
• avocati;
• notari publici;
• executori judecatoresti;
• experti tehnici si contabili;
• contabili autorizati;
• consultanti de plasament in valori mobiliare;
• auditori financiari;
• consultanti fiscali;
• arhitecti;
• traducatori;
• sportivi;
• arbitri sportivi;
• alte persoane fizice cu profesii reglementate desfasurate in mod independent, in conditiile legii.

Prin Hotararea Guvernului nr. 791/2010, la titlul III „Impozitul pe venit” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal s-a introdus un nou punct, punctul 233, cu urmatorul cuprins:
Sunt venituri din profesii libere si veniturile din activitati desfasurate in mod independent, in conditiile legii, ca profesii reglementate, inclusiv in cazul in care activitatea este desfasurata pe baza de contract, pentru societati comerciale sau alte entitati reglementate potrivit legii sa desfasoare activitati care genereaza venituri din profesii libere.

Dar ce se intelege prin profesii reglementate?
Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 200/2004 privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din Romania, defineste profesia reglementata ca fiind activitatea sau ansamblul de activitati profesionale reglementate conform legii romane, care compun respectiva profesie in Romania.

Lista profesiilor reglementate in Romania este prevazuta in anexa nr. 2 a acestei legi.
Legea nr. 200/2004 a fost recent modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2015 iar la pozitia 30 se regaseste profesia de mediator.

In speta, profesia de mediator pozitia 30 din anexa 2 la Legea 200/2004 modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2015 este o profesie reglementata.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 200/2004 experienta profesionala reprezinta exercitarea efectiva si legala, cu norma intreaga sau echivalent partiala, a unei profesii intr-un stat membru al UE, al SEE si in Confederatia Elvetiana.
Asadar, pentru perioada in care persoana a lucrat ca mediator fara contract de munca poate fi consierata vechime in specialitate dar nu si vechime in munca.