Cum stai cu performanta?

Desigur, unii oameni se uita des inapoi pentru a analiza unde au gresit, ca sa nu mai greseasca in viitor. Sau se bucura pentru ce au facut bine, sa faca in continuare sau sa imbunatateasca, pentru a fi din ce in ce mai performanti.

Daca ne uitam la angajatori in ultimul timp, acestia pun accentul din ce in ce mai tare pe rezultate. Adica fa tu bine si analizeaza ce ai facut sau ce nu ai facut, ca atunci cand ajungi la evaluare sa stii ce ai de spus in apararea ta.

Greu cu procesul acesta de evaluare, mai ales cand 1) nu te cunosti suficient de bine 2) esti extrem de subiectiv cu tine insuti 3) ai o parere exagerat de buna sau exagerat de proasta despre tine si/sau performantele tale 4) nu primesti feedback in mod constant ca sa stii ce faci bine sau unde naiba gresesti de se sparg toate bubele in capul tau.....

Nimeni nu da doi bani pe situatia ta bancara, nimeni nu e interesat de problemele tale familiale, nimeni nu stie cat te zbati cand iti sunt bolnavi copiii, nimeni nu te crede ca te doare infernal maseaua, desi fata umflata arata o evidenta suferinta.

Poate nu chiar nimeni, dar majoritatea angajatorilor te provoaca mai ales atunci cand esti boboc, supunandu-te la cazne diverse, pentru ca la inceput esti puternic motivat, vrei si poti si esti extrem de ambitios si perseverent in a dovedi ca esti cel mai bun. Pe urma devii rodat si deja stii care e mersul, inca mai ai asteptari???

Va regasiti in filmul acesta, nu? Si poate la inceput se mai zbate cineva pentru tine, sa-ti arate, sa te indrume, sa te conduca sa-ti cunosti colegii de viitoare suferinta.... dar ia-ti adio de la tratamentul privilegiat, pentru ca va inceta cat de curand.

Suna dur, dar foarte putini angajatori realizeaza ca o performanta constanta se mentine cu implicare constanta, cu feedback consecvent, cu suport, cu motivare, intelegere de ambele parti, educare, interes.... nu sunt toate ingredientele, dar am enumerat cateva dintre cele mai importante.

Rezultatele apar atunci cand te porti corect cu angajatii. Si corect presupune un interval de timp nelimitat, inca de la primul interviu pana in momentul in care, din diverse motive, angajatul decide sa paraseasca compania.

E greu, da, recunosc. Dar nu imposibil. Si e cert faptul ca sunt multe companii care gasesc elementele cheie pentru crearea unui echilibru si pentru ca angajatul sa fie cat de cat fericit la locul de munca. Nimeni si nimic nu e perfect, iar locul de munca ideal probabil ca nu exista. Depinde de ce anume inseamna idealul pentru tine.

Revenind la performanta, nici angajatii nu mai sunt ce au fost si nu mai reactioneaza la bat si la morcov. Multi citesc legislatia, isi cunosc drepturile, apeleaza la avocati, intreaba atunci cand nu stiu ceva. Ceea ce e de bine. Oricat de mult ne-am dori ca angajatii sa munceasca non-stop, sa nu comenteze, sa fie loiali, disciplinati, sa nu fure, sa nu minta, sa respecte angajatorul, angajatii au si drepturi pe langa multiplele obligatii.

Si uneori se mai si revolta, atunci cand linia intre respect si exploatare e incalcata. Da, ma auto-educ, ma auto-motivez, am rezultate. Cand are de gand angajatorul sa-mi recunoasca rezultatele si sa nu mai vaneze greselile? Si evaluarea aceea de care pomeneam la inceput face diferenta intre recunoasterea meritelor si a performantei si cautarea greselilor acolo unde ele poate nici nu exista.

E greu, da, sa-i recunosti angajatului performantele. E si mai greu atunci cand ai un angajat care stie foarte bine ce valoare reprezinta pentru companie, ce schimbari majore a produs, de ce respect beneficiaza din partea tuturor. Si tu vii si-i spui ca nu a respectat nu stiu care procedura, nu a implementat nu stiu ce grila, nu a tinut in frau angajatii din subordine, fara care, de altfel, nu reusea sa ajunga unde a ajuns. Pe ce te bazezi?

Una din greselile majore ale angajatorilor in procesul de evaluare este sa nu se raporteze la intreaga activitate, ci la ultima luna sau chiar saptamana, cand, cum se intampla de obicei, a avut loc un eveniment nefericit. Si ia uite cum apare frustrarea, demotivarea, lipsa de obiectivitate. Si ia uite cum angajatul meu devine dintr-un angajat performant si de succes unul posac, macinat de ganduri si cu idei de plecare.... Se poate intampla dupa un an, dupa doi, dupa cinci. Si se intampla.

Cum evitam astfel de situatii, ca angajator, si cum ii cream conditii pentru o viata mai lunga in companie?

- Suntem corecti, onesti, ne exprimam foarte clar opinia, ideile, cerintele. Inca de la recrutare. Si constant, in fiecare zi.
- Il indrumam cu incredere inca de la inceput. Sigur sunt cel putin 100 de intrebari la care si-ar dori sa-i raspundem.
- Incurajam comunicarea deschisa si sincera. In fond, perioada de proba este atat pentru angajat, cat si pentru angajator.
- Suntem consecventi.
- Dam feedback.
- Ne pastram intotdeauna cuvantul dat.
- Suntem un exemplu – facem ceea ce spunem.
- Suntem obiectivi si rationali, nu punem presiuni absurde asupra angajatilor.
- Aratam respect, recunoastere si interes.
- Gasim diverse metode, inclusiv non-financiare, pentru a motiva angajatii.
- Ascultam, intelegem, incurajam creativitatea si inovatia.
- Nu-l luam pe NU in brate. Daca nu se poate azi, poate maine.
- Vrem rezultate? Haideti sa facem in asa fel incat sa le meritam. In orice relatie trebuie sa si dai ca sa primesti.
- Si nu in ultimul rand nu toti angajatii isi parasesc seful. Si nu toti pleaca din cauza banilor.... De analizat!

Autor: Corina Neagu consultant HR - Rentrop&Straton