In atentia firmelor: Flexibilizarea timpului de lucru prin acordul partilor

O metoda foarte eficienta de organizare a timpului de lucru e reprezentata de flexibilizarea lexibilizarii timpului de lucru care se face cu acordul angajatorului, dat... numai celor care merita!

Art. 114 din Codul muncii republicat este "campionul" flexibilizarii:

(1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.

(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.

(3) Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.

(4) Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.

Reglementarea transpune prevederile Directivei nr. 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru. Legiuitorul roman a modificat perioadele de referinta, solutia fiind utila pentru organizatiile/sectoarele cu activitate sezoniera, unde exista perioade "de varf" - cand este nevoie de munca suplimentara - si perioade cu activitate redusa sau chiar intrerupta, cand angajatorul are posibilitatea sa faca "regularizarea".

Sa intelegem bine: daca in trecut perioadele de referinta erau de 3 luni, respectiv 12 luni pentru anumite sectoare de activitate, in prezent perioadele sunt de 4 luni si 6 luni si numai exceptional 12 luni.

In acest din urma caz trebuie sa fie indeplinite urmatoarele trei conditii:
a.    sa se respecte reglementarile privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor;
b.    perioada de referinta de 12 luni sa fie adoptata numai pentru motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii;
c.    perioada sa fie revazuta in contractele colective de munca (de unde deducem ca, daca acestea nu exista la niciun nivel, angajatorul nu poate adopta unilateral perioada de referinta de 12 luni, chiar daca sunt indeplinite celelalte doua conditii de mai sus).

La nivel de ramura / sector / grup de unitati si la nivelul angajatorilor exista multe contracte colective de munca ce prevad perioade de referinta de 4, 6 luni sau mai mari.

Solutia de la punctul acesta, impreuna cu solutia de la punctul II. de mai sus, conduce la posibilitatea flexibilizarii timpului de lucru fara plata unor ore suplimentare - pe cat posibil.

Atentie insa:

1. La stabilirea perioadelor de referinta de 4-6-12 luni nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a contractului individual de munca.

2. Prevederile referitoare la perioadele de referinta nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.

O precizare

Disparitia alin. (3) din forma anterioara, respectiv disparitia interdictiei privind aplicarea perioadei de referinta in cazul tinerilor sub 18 ani nu inseamna ca utilizarea perioadei de referinta este permisa in cazul acestei categorii de personal.

Pe de o parte, art. 112 alin. (2) arata ca "in cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana", iar art. 124 din Codul muncii republicat mentine sublinierea ca "tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca suplimentara".

Deci nici macar nu e posibil sa se depaseasca cele 30 de ore ale timpului legal saptamanal, cu atat mai putin sa se discute de depasirea numarului maxim de ore suplimentare, dincolo deci de numarul de 48 de ore (care, chiar daca se recupereaza, conduce o medie raportata tot la 48 de ore, nu la 30).

Acum, ca avem toate datele, sa recapitulam:

1.    Codul muncii ne sprijina
2.    de la Europa "e voie"
3.    Uneori salariatul este dispus sa lucreze mai mult o saptamana, doua, trei... , pentru a fi mai liber in alta perioada. Pentru el faptul de a fi inteles atunci cand are nevoie e un STIMULENT incredibil - o spun majoritatea salariatilor!

Dar, desigur, aplicarea acestei masuri tuturor salariatilor, fara deosebire intre cei performanti si neperformanti, intre cei disciplinati si cei indisciplinati etc. numai e stimulent, ba dimpotriva: e contraproductiva.