Concediul fara plata pentru cresterea copilului. Alte tipuri de concedii fara plata

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, publicata in Monitorul Oficial nr. 830 din 10 decembrie 2010, introduce, incepand cu data de 1 ianuarie 2011, o noua ipoteza de concediu fara plata, pe care angajatorul are obligatia de a-l acorda, la cerere. Astfel, potrivit acestui act normativ, persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activitati independente, venituri din activitati agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, pot beneficia optional de urmatoarele drepturi:

a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la un an. in acest caz, salariatii beneficiaza de o indemnizatie lunara in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, cuprinsa intre 600 lei si 3.400 lei;
b) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani. in acest caz, salariatii beneficiaza de o indemnizatie lunara in cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni, cuprinsa intre 600 lei si 1.200 lei.

Potrivit art. 6 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010, dupa implinirea de catre copil a varstei de un an, cu exceptia copilului cu handicap, persoanele care au optat pentru acordarea concediului pentru prima varianta (concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la 1 an) au dreptul la un concediu fara plata pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani.

Alte tipuri de concedii fara plata prevazute prin contractele colective de munca

Cazurile in care salariatului i se poate acorda un concediu fara plata sunt prevazute in contractul colectiv de munca aplicabil. Potrivit art. 153 din Codul muncii, pentru rezolvarea unor situatii personale, salariatii au dreptul la concediu fara salariu.

Durata concediului fara plata negociat de angajat si angajator poate depasi durata prevazuta de contractul colectiv, intrucat libertatea de negociere se manifesta atat la nivel colectiv (cand se negociaza contractele colective), cat si la nivel individual (cand se negociaza contractele individuale de munca).

In cazul in care considera ca este necesar, angajatorul poate incadra pe durata concediului fara plata o alta persoana, cu care are posibilitatea de a incheia un contract de munca pe durata determinata, potrivit art. 82 lit. a) din Codul muncii. Pe langa concediile fara plata pentru interese personale, salariatii beneficiaza si de concedii fara plata pentru studii (art. 54 din Codul muncii).

Problema
 
O problema frecvent ridicata de angajator este legata de posibilitatea refuzarii cererii unui salariat privind acordarea unui concediu fara salariu. Este important sa stabiliti daca dreptul a fost reglementat pe calea negocierilor colective sau individuale:

- In masura in care dreptul a fost reglementat expres atat sub aspect cantitativ (numar de zile permis anual), cat si calitativ (prin enumerarea situatiilor in care partile considera acordarea drept oportuna), refuzul angajatorului poate interveni numai in cazuri justificate, asa incat comportamentul angajatorului sa nu fie considerat abuziv.

- In masura in care partile nu au reglementat durata minima anuala a concediului fara plata prin contractul colectiv sau individual si nici cazuri concrete in care acordarea se considera justificata, angajatorul se va putea opune cu mai mare usurinta cererii angajatului fara ca aceasta conduita sa fie calificata drept abuziva.

Dincolo de aceste consideratii, concediul fara salariu reprezinta o modalitate de suspendare a raporturilor de munca prin acordul partilor si necesita, pe langa acordul de principiu exprimat la negocierea prin contractul colectiv sau individual de munca, si acordul punctual si expres asupra unei situatii concrete.