Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia avertismentului scris, nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile (art. 251 alin. (1) din Codul muncii).
Cercetarea disciplinara va fi efectuata dupa o procedura stabilita prin Regulamentul intern (art. 242 lit. f) din Codul muncii). Legiuitorul lasa libertate angajatorului sa stabileasca modalitatile de
cercetare disciplinara, precum si persoanele care sa efectueze aceasta cercetare, dar aceasta libertate este limitata de dispozitiile articolelor 247-252 din Codul muncii, republicat. Astfel, procedura disciplinara stabilita de angajator prin Regulamentul intern nu poate sa incalce dispozitiile legale mai sus-mentionate.
Procedura de cercetare disciplinara trebuie sa fie clar si complet prevazuta in Regulamentul intern. Acest fapt, precum si respectarea acestei proceduri intocmai cum a fost prevazuta vor asigura respingerea anularii sancttiunii disciplinare si motive suplimentare in aparare.
A. Desemnarea persoanelor care vor efectua cercetarea prealabila
Angajatorul va desemna o comisie formata din doua sau mai multe persoane care va efectua cercetarea prealabila (comisia disciplinara).
Desemnarea se poate face:
a) sub forma unei decizii de numire a comisiei care va cuprinde si rolul fiecarei persoane in cadrul comisiei. (De regula, comisia este formata din trei persoane: un presedinte, un secretar si un membru). Persoanei sau persoanelor desemnate li se va comunica decizia de numire, precum si data primei convocari a acestora;
b) prin procedura de numire stabilita in Regulamentul intern.
B. Sesizarea Comisiei disciplinare
Pentru a-si desfasura activitatea, Comisia disciplinara trebuie sa fie sesizata/convocata, in aceasta privinta legiuitorul lasand libertate totala angajatorului.
Astfel, cu titlu de exemplu, Comisia poate fi sesizata printr-o dispozitie de catre conducatorul unitatii. Impreuna cu sesizarea/convocarea, Comisia disciplinara va primi si toate documentele si informatiile necesare privind fapta cu privire la care va trebui sa efectueze cercetarea.
Convocarea salariatului
Comisia disciplinara, la prima intrunire a acesteia, va lua cunostinta de toate documentele si informatiile necesare privind fapta cu privire la care va trebui sa se efectueze cercetarea.
Comisia disciplinara va stabili salariatul sau salariatii care urmeaza a fi cercetati, precum si fapta sau faptele pentru care aceasta sau acestia vor fi cercetati.
Comisia, prin reprezentantul sau, va convoca in scris salariatul invinuit, precizandu-se in convocare obiectul sau motivul, data, ora si locul intrevederii (art. 251 alin. (2) din Codul muncii, republicat).
Neprezentarea salariatului la aceasta convocare fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara realizarea cercetarii disciplinare prealabile (art. 251 alin. (3) din Codul muncii, republicat).
Cercetarea prealabila propriu-zisa
Presupune cercetarea asupra conditiilor si imprejurarilor faptei, strangerea probelor care pot conduce la stabilirea situatiei de fapt si a vinovatiei persoanei respective.
Drepturile salariatului in cadrul cercetarii prealabile sunt urmatoarele:
a) sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa;
b) sa ofere persoanei sau comisiei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare;
c) sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
Salariatul invinuit va face o depozitie scrisa privind obiectul convocarii sale, care va cuprinde:
descrierea faptei, imprejurarile savarsirii acesteia si apararile sale.
In cadrul cercetarii, salariatul va putea fi ascultat de mai multe ori, in masura in care aceasta apare, din evolutia cercetarii, ca fiind necesar. De asemenea, comisia disciplinara va chestiona orice persoana care are cunostinta despre fapta comisa de catre salariatul cercetat.
Comisia disciplinara va trebui:
a) sa constate daca fapta savarsita reprezinta o abatere disciplinara si ce prevedere din statutul de personal, regulament intern,
contract colectiv de munca aplicabil sau din fisa postului au fost incalcate. Daca fapta savarsita nu are legatura cu munca, ea nu constituie abatere disciplinara, chiar daca ar reprezenta, in planul dreptului penal, o infractiune;
b) sa identifice precis autorul faptei. Identificarea acestuia este foarte importanta pentru a se stabili vinovatia si a se angaja raspunderea;
c) sa stabileasca daca a intervenit sau nu o cauza de neraspundere disciplinara. Cauzele de neraspundere disciplinara sunt: legitima aparare; starea de necesitate; constrangerea fizica sau morala; cazul fortuit; forta majora; eroarea de fapt; executarea unui ordin de serviciu;
d) sa cerceteze daca fapta a mai fost sancţionata. Art. 249 alin. (2) din Codul muncii, republicat, prevede ca pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica numai o singura sanctiune. In cazul savarsirii de abateri repetate, poate interveni sanctiunea concedierii disciplinare. Daca salariatul a mai fost sanctionat pentru abateri anterioare, acestea pot fi luate in considerare in aprecierea caracterului repetat al faptei daca a intervenit o noua abatere, nesanctionata.
Comisia disciplinara va consemna modul de desfasurare a cercetarii disciplinare, precum si concluziile acesteia se consemneaza intr-un proces-verbal.
Procesul-verbal va cuprinde si o propunere motivata de sanctionare sau nu a salariatului cercetat. In cazul in care este propusa sanctionarea salariatului cercetat si in situatia in care Comisia disciplinara este imputernicita in acest sens, aceasta poate propune motivat si aplicarea unei anumite sanctiuni.