Dreptul la aparare al salariatului cercetat disciplinar

Potrivit art. 251 alin. (1) din Codul muncii, republicat, sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.

Din precizarile facute se intelege ca s-a incheiat un contract de prestari servicii cu o persoana fizica din afara societatii pentru a evalua timpii de productie necesari pentru realizarea produselor.

Asadar, persoana fizica respectiva avea rolul in cadrul societatii doar de a evalua acei timpi de productie, acesta reprezentand prin urmare si obiectul contractului de prestari servicii incheiat intre societate si respectiva persoana.

Prin urmare, persoana prestatoare de servicii putea desfasura in cadrul unitatii numai activitatile pentru care i s-au solicitat serviciile.

In plus, potrivit dispozitiilor art. 251 alin. (2) din Codul muncii, republicat, in vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Prin urmare, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea. Dar angajatorul nu poate da decizii cu caracter obligatoriu, ca si aceea de a nominaliza pesoana care sa realizeze cercetarea, decat fata de salariatii proprii, adica fata de persoanele de care este legat printr-un raport juridic de munca, caci numai in temeiul acestui raport juridic functioneaza subordonarea salariatului fata de angajatorul sau si obligatia salariatului de a indeplini dispozitiile date de angajator.

Prestatorul de servicii este legat de respectivul angajator pentru care presteaza serviciile printr-un raport juridic civil in situatia in care este persoana fizica neautorizata sau printrun raport juridic comercial in cazul in care respectivele servicii sunt prestate de catre o persoana fizica autorizata sau de o societate comerciala, raporturi juridice necaracterizate de subordonarea din dreptul muncii.

Asadar, nominalizarea in comisia disciplinara a persoanei prestatoare de servicii pentru angajator este lipsita de temei legal.

Mai mult decat atat, se mentioneaza ca cercetarea disciplinara a fost pornita in baza conflictului declansat intre salariat si persoana fizica ce presteaza serviciile stabilite prin contractul de prestari servicii.

Cercetarea disciplinara prealabila se constituie intr-o garantie a dreptului la aparare al salariatului, angajatorul avand obligatia sa o organizeze, sub sanctiunea nulitatii absolute, in conformitate cu dispozitiile legale, astfel incat sa permita salariatului exercitarea efectiva a dreptului la aparare. Or, in conditiile in care din comisia care cerceteaza disciplinar salariatul face parte una dintre persoanele conflictului ce au dat nastere cercetarii, apreciem ca dreptul la aparare este incalcat.

Astfel, daca partile conflictului ce a dat nastere cercetarii disciplinare sunt salariatul si persoana fizica prestatoare a serviciilor, apreciem ca aceasta din urma nu trebuia inclusa in comisia de cercetare disciplinara, neputandu-se asigura prin aceasta dreptul la aparare al salariatului cercetat disciplinar.

Or, cercetarea disciplinara in lipsa respectarii dreptului salariatului la aparare consideram ca este lovita de nulitate absoluta.

Din aceste considerente opinia noastra este ca in speta prezentata exista elemente de natura sa atraga posibilitatea constatarii nulitatii deciziei de numire a comisiei de cercetare disciplinara si a nulitatii absolute a deciziei de concediere disciplinare.