Munca de noapte: Obligatiile angajatorului

Potrivit art. 119 din Codul muncii, republicat, angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori exista o solicitare in acest sens.

Nu exista o alta dispozitie care sa dezvolte prevederea legala privind evidenta muncii salariatilor. Asadar, modalitatea concreta de efectuare a inscrierilor in pontaj nu este reglementata de lege. Apreciem astfel ca angajatorul va tine evidenta timpului de munca al salariatilor, consemnand prin pontaj situatia de fapt exacta a salariatului: prezenta la munca a salariatului pe timp de zi sau noapte, absentele nemotivate sau motivate pentru diferite motive (concediu de odihna, din motive medicale etc.).

Munca prestata intre orele 22,00-6,00 este considerata munca de noapte. Dar pentru ca angajatorul sa fie obligat sa compenseze munca de noapte salariatul trebuie sa fie salariat de noapte.

Potrivit art. 125 alin. (2) din Codul muncii, republicat, salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.

Observam ca in viziunea legiuitorului, salariatul de noapte este ori salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru, ori cel care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau lunar de lucru.

Astfel, daca din timpul sau lunar de lucru salariatul efectueaza in procent de cel putin 30% munca de noapte, atunci este considerat salariat de noapte. Asadar, pentru a ne regasi intr-o asemenea situatie nu este necesar a se depasi cu prestarea muncii de noapte procentul de 30% din timpul lunar de lucru al salariatului, ci de a atinge cel putin acest procent.

Totodata, daca din timpul sau zilnic de lucru, salariatul efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore, atunci este considerat salariat de noapte.

In speta, pentru a fi considerat salariat de noapte angajatul trebuie sa indeplineasca una dintre cele doua conditii.

Salariatii de nopate beneficiaza de unul dintre drepturile prevazute de art. 126 din Codul muncii, republicat, respectiv:
a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea salariului de baza;
b) fie de un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% din salariul de baza, daca timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Totodata, daca salariatul presteaza activitate mai mult de 40 de ore pe saptamana, angajatorul are obligatia sa compenseze munca suplimentara in conditiile Codului muncii.

De asemenea in baza art. 125 alin.  (6) din Codul muncii, angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat sa informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munca.

Daca salariatul indeplineste conditia salariatului de noapte in baza art.  125 alin. (3) din Codul muncii, durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8 ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.