Vom stabili mai jos ce solutii are angajatorul in cazul in care un angajat refuza sa semneze un act aditional de scadere de norma. Mentionam ca scaderea a fost decisa ca urmare a rezultatelor slabe avute de angajat in ultima perioada.
Solutia consultantului:
Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice. In continuare, alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau a actului aditional, dupa caz.
La alin. (3) al art. 17 sunt enumerate elementele cu privire la care salariatul trebuie informat, intre care si durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana.
Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege (art. 17 alin. (5)).
In consecinta, modificarea contractului individual de munca presupune acordul de vointa al ambelor parti contractante, angajator si salariat, materializat sub forma actului aditional la contractul individual de munca.
In acest sens, art. 41 din Codul muncii stabileste faptul ca un contract individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor. Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.
Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente: ... f) timpul de munca si timpul de odihna.
In concluzie, modificarea duratei timpului zilnic de lucru constituie o modificare a contractului individual de munca ce poate opera numai cu acordul salariatului in conformitate cu prevederile art. 41 si art. 17 mentionate mai sus.
Simplul refuz de semnare a actului aditional nu constituie in sine un motiv pentru desfacerea contractului individual de munca al respectivului salariat.
De asemenea, asa cum prevede art. 40, litera f) din Codul muncii republicat, stabilirea obiectivelor de performanta individuala si a criteriilor de evaluare a realizarii acestora reprezinta un drept al angajatorului. Ca urmare, obiectivele de performanta si criteriile pe baza carora salariatii vor fi evaluati vor fi cuprinse in Regulamentul intern, asa cum prevede art. 242 lit. i) din Codul muncii.
Referitor la criteriile de evaluare, conform art. 17 alin. (2) lit. e) din Codul muncii republicat, persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cel putin cu privire la criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului.
Asadar, aceste criterii de evaluare trebuie sa fie cuprinse in mod obligatoriu in continutul contractului individual de munca, asa cum prevede alin. (3) din aceluiasi articol.
Astfel, in speta mentionata de dvs, in conditiile in care salariatul nu isi indeplineste in mod corespunzator atributiile de serviciu, obtinand calificativ slab la evaluare, realizata in temeiul criteriilor de evaluare a performantelor astfel cum sunt acestea prevazute in contractul individual de munca, inclusiv fisa postului, in contractul colectiv de munca, dupa caz, si in regulamentul intern, apreciem ca angajatorul are la dispozitie prerogativa concedierii pentru necorespundere profesionala, cu respectarea prevederilor legale.