Studiu de caz: Stabilirea raporturilor de munca in cadrul CIM

Valabil la 14.09.2011

O societate care furnizeaza servicii de Internet are nevoie, in anumite situatii, de suplimentarea fortei de munca, fara ca persoanele in cauza sa fie angajate cu program zilnic de lucru. In concret, aceasta societate are nevoie sa angajeze uneori mai multi oameni pentru o singura zi intr-o luna sau chiar la perioade mai mari de timp. Date fiind aceste imprejurari, cum se va face incadrarea corecta in munca a persoanelor in cauza?

Raporturile juridice de munca se stabilesc prin incheierea contractelor individuale de munca.
Contractele individuale de munca pot fi incheiate pe durata nedeterminata sau, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, pe durata determinata, cu timp partial sau cu norma intreaga. Art. 103 din Codul muncii defineste salariatul cu fractiune de norma drept salariatul al carui numar de ore normale de lucru, calculate saptamanal sau ca medie lunara, este inferior numarului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma intreaga comparabil.

Asadar, un contract individual de munca poate fi incheiat si pentru 1 zi pe luna, dar nu mai putin. Totodata, daca activitatea nu indeplineste niciunul dintre criteriile care caracterizeaza activitatea dependenta puteti incheia un contract comercial de prestari servicii cu o persoana fizica autorizata sau cu o societate comerciala in al caror obiect de activitate intra activitatile pe care doriti sa le prestati.

Criteriile in functie de care o activitate este caracterizeaza dependenta, sunt stabilite la art. 7 pct. 2.1 din Codul fiscal, dupa cum urmeaza:

a) beneficiarul de venit se afla intr-o relatie de subordonare fata de platitorul de venit, respectiv organele de conducere ale platitorului de venit, si respecta conditiile de munca impuse de acesta, cum ar fi: atributiile ce ii revin si modul de indeplinire a acestora, locul desfasurarii activitatii, programul de lucru;
b) in prestarea activitatii, beneficiarul de venit foloseste exclusiv baza materiala a platitorului de venit, respectiv spatii cu inzestrare corespunzatoare, echipament special de lucru sau de protectie, unelte de munca sau altele asemenea si contribuie cu prestatia fizica sau cu capacitatea intelectuala, nu si cu capitalul propriu;
c) platitorul de venit suporta in interesul desfasurarii activitatii cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizatia de delegare-detasare in tara si in strainatate, precum si alte cheltuieli de aceasta natura;
d) platitorul de venit suporta indemnizatia de concediu de odihna si indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca, in contul beneficiarului de venit.

Pentru ca o activitate sa fie caracterizata drept dependenta este suficienta indeplinirea unui singur criteriu dintre cele mentionate.