"Inchirierea" de salariati prinde teren de ceva timp si in Romania, unde este denumita "munca prin agent de munca temporara".
In statele membre ale Uniunii Europene acest contract de munca este frecvent utilizat si este reglementat prin:
Directiva nr. 91/383 din 25 iunie 1991 privind completarea masurilor ce vizeaza ameliorarea securitatii si sanatatii lucratorilor care au o relatie de munca determinata sau o relatie de munca interimara. Directiva stabileste, in art. 1 paragraful 2, ca ea se aplica relatiilor de munca interimare stabilite intre o intreprindere de munca interimara care este angajator si lucrator, acesta din urma fiind pus la dispozitie cu scopul de a munci pentru o intreprindere sub controlul acesteia.
Directiva nr. 96/71 din 16 decembrie 1996 privind detasarea lucratorilor in cadrul unor prestari de servicii precizeaza, in art. 1 paragraful 3 lit. c, ca ea se aplica si intreprinderii de munca interimara sau intreprinderii care pune la dispozitie un lucrator unei intreprinderi utilizatoare care isi exercita activitatea pe teritoriul unui stat membru1.
Romania a transpus aceste directive, astfel incat, in concordanta cu reglementarile europene, munca prin agent de munca temporara (munca temporara in acceptiunea Codului muncii), este munca prestata de un salariat temporar care, din dispozitia agentului de munca temporara, presteaza munca in favoarea unui utilizator.
Orele suplimentare si munca in zi de repaus
Instruire si testare SSM 5 modele de teste si instructiuni proprii SSM
Portal Codul Muncii
Salariatul temporar este persoana incadrata la un angajator agent de munca temporara, pus la dispozitia unui utilizator pe durata necesara in vederea indeplinirii unor anumite sarcini precise si cu caracter temporar.
Agentul de munca temporara este societatea comerciala autorizata de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, care pune provizoriu la dispozitie utilizatorului personal calificat si/sau necalificat pe care il angajeaza si il salarizeaza in acest scop. Conditiile de infiintare si functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
Utilizatorul este angajatorul caruia agentul de munca temporara ii pune la dispozitie un salariat temporar pentru indeplinirea unor anumite sarcini precise si cu caracter temporar.
Nu in toate cazurile este insa permisa aceasta modalitate de prestare a muncii; cazurile limitativ prevazute de Codul muncii sunt:
a) pentru inlocuirea unui salariat al carui contract individual de munca este suspendat, pe durata suspendarii; insa si aici apar eo interdictie: potrivit art. 92 din Codul muncii, utilizatorul nu poate beneficia de serviciile salariatului temporar, daca urmareste sa inlocuiasca astfel un salariat al sau al carui contract de munca este suspendat ca urmare a participarii la greva.
b) pentru prestarea unor activitati cu caracter sezonier;
c) pentru prestarea unor activitati specializate ori ocazionale.
In alte conditii si in alte cazuri NU se poate apela la „leasingul de personal” – deci socotelile de oportunitate le includ pe cele de legalitate. Totusi, cu exceptia muncitorilor necalificati, toate categoriile de salariati „inchiriati” pot fi incadrate in „activitati specializate”, activitati ocazionale sau cu caracter sezonier. Ba inca si muncitorii necalificati pot fi incadrati la activitati „ocazionale”/”sezoniere”.
In plus, pot fi incadrati la un angajator agent de munca temporara nu numai cetatenii romani, ci si cetatenii straini sau apatrizii, cu domiciliul sau resedinta in Romania.
__________
1 Alexandru Ticlea, Dreptul muncii, curs universitar, 2004, pag. 324
Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri