Pachetul salarial

Pachetul salarial

Alaturi de nivelul salariului de baza, o serie de beneficii financiare au devenit parte a procedurii de negociere a pachetului salarial. Aceasta procedura presupune nu numai stabilirea acestuia, cat mai ales detalierea fiecareia dintre elementele componente.

Exemplu

Avem in vedere:

– primele acordate din fondul de participare la profit;
– marimea concediului de odihna anual;
– formarea profesionala, prime pentru diverse ocazii – Craciun, de Pasti, de 8 martie, de 1 iunie;
– avantaje in natura – acordarea unei masini din patrimoniul afacerii, plata unor asigurari medicale, acordarea unui telefon mobil sau al unui laptop etc.

Pe langa cunoasterea si utilizarea lor, deosebit de important pentru fiecare parte implicata in procesul de negociere este tratamentul legal aplicabil fiecaruia dintre elementele componente ale pachetului salarial. Componenta fiscala determina nivelul concret al beneficiului obtinut de catre salariat. In acelasi timp trebuie subliniat ca aparitia multora dintre elementele pachetului salarial au fost determinate de convin-munca gerea angajatorului ca acordarea acestora in locul unui traditional supliment salarial ii suplimentara vor aduce beneficii fiscale si lui insusi.

Aceste elemente negociate pe langa salariu reprezinta beneficii pentru salariati, iar unele dintre ele chiar avantaje din punct de vedere fiscal, fiind impozabile daca reflecta utilizarea in scopul personal al salariatului.

Ghidul angajatului Codul muncii in interesul tau

Vezi AICI detalii

Medicina muncii un aliat al angajatorului

Vezi AICI detalii

Contractul de Munca 160 de formulare EDITABILE obligatorii prin lege

Vezi AICI detalii

Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz

Vezi AICI detalii

Atragem atentia asupra diferentelor intre notiunile de beneficii si de avantaje. Daca beneficiile cuprind toata masa de bunuri, servicii acordate salariatilor de catre angajator, avantajele reprezinta orice foloase primite de salariat de la terti sau ca urmare a prevederilor contractului individual de munca sau a unei relatii contractuale intre parti, dupa caz. In aceste conditii, de indata ce intra in aceasta subcategorie, vor deveni si impozabile la nivelul persoanei fizice care le primeste.

Acordate de catre angajator in scopul fidelizarii salariatilor sau recompensarii lor, aceste avantaje pot imbraca urmatoarele forme:

• vehicule de orice tip din patrimoniul afacerii in scopul folosirii numai in interes personal;
• vehicule de orice tip din patrimoniul afacerii in scopul folosirii mixte, in interes personal si in interesul serviciului;
• produse alimentare, imbracaminte, cherestea, lemne de foc, carbuni, energie electrica, termica si altele;
• abonamente de radio si televiziune, abonamente de transport, abonamentele si costul convorbirilor telefonice inclusiv cartele telefonice;
• permise de calatorie pe diverse mijloace de transport;
• cadouri primite cu diverse ocazii, cu exceptia celor acordate salariatilor cu ocazia zilei de 8 martie sau copiilor salariatilor cu ocazia sarbatorilor de sfarsit de an sau a zilei de 1 iunie, in functie de cuantum, destinatie si beneficiar vor fi impozabile sau nu;
• locuinta folosita in scop personal si cheltuielile conexe de intretinere, cum sunt cele privind consumul de apa, consumul de energie electrica si termica si altele asemenea, cu exceptia celor aferente locuintei de serviciu;
• cazarea si masa acordate in unitati proprii de tip hotelier;
• contravaloarea primelor de asigurare suportate de persoana juridica sau de o alta entitate, pentru angajatii proprii, precum si pentru alti beneficiari, cu exceptia primelor de asigurare obligatorii potrivit legislatiei in materie;
• atribuirea de catre angajator a optiunii sau a dreptului pentru cumparare de actiuni membrilor personalului salarizat;
• sume acordate de angajator pentru procurarea de bunuri si servicii;
• sume acordate pentru distractii sau recreere.

Pentru ca un avantaj acordat sa fie impozabil la nivelul angajatului in categoria veniturilor din salarii, trebuie ca acesta sa reflecte folosinta in scop personal a bunului sau serviciului acordat salariatului, ca urmare a unei relatii contractuale.

Avantajele acordate angajatilor se evalueaza si se impoziteaza in luna in care au fost primite de salariati. Documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor si avantajelor in natura primite de angajat se vor anexa la statul de plata.

Venitul brut din salarii reprezinta totalitatea veniturilor realizate, precum si a avantajelor primite de o persoana fizica, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate. Codul fiscal face referire la art. 55 alin. (1) – (3). Veniturile in natura se considera platite la ultima plata a drepturilor salariale pentru luna respectiva. Impozitul aferent avantajelor in natura se retine din salariul primit de angajat in numerar pentru aceeasi luna.

Avantajele in bani si echivalentul in lei al avantajelor in natura sunt impozabile la nivelul salariatului, indiferent de forma organizatorica a angajatorului care le acorda.

Anumite avantaje fac obiectul unei evaluari forfetare, in timp ce altele sunt estimate in functie de valoarea lor pe piata. Avantajele in natura primite cu titlu gratuit sunt evaluate la pretul pietei la locul si data acordarii avantajului. Avantajele primite cu plata partiala sunt evaluate ca diferenta intre pretul pietei la locul si data acordarii avantajului si suma reprezentand plata partiala. Evaluarea utilizarii in scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii cu folosinta mixta se face proportional cu utilizarea in scop personal a bunului sau serviciului.

1. Masina de serviciu folosita in interes personal

Autovehiculele acordate de angajator nu vor genera avantaje in natura decat in situatia in care sunt folosite in interes personal. Asadar, chiar daca acordarea unui vehicul salariatului reprezinta un beneficiu pentru acesta, va fi considerat avantaj, respectiv venit impozabil numai daca este utilizat si in interes personal.

In cazul autovehiculelor, evaluarea avantajului se face astfel:

• aplicand pentru fiecare luna procentul de 1,7%, la valoarea de intrare a autovehiculului, in cazul evaluarii folosintei cu titlu gratuit a autovehiculului din patrimoniul afacerii numai in scop personal;
• proportional cu numarul de kilometri parcursi in interes personal din valoarea de intrare x 1,7%, in cazul utilizarii mixte (in interes personal si in interesul serviciului) a vehiculelor din patrimoniul afacerii, justificat cu foaia de parcurs; si de data aceasta, se va impozita drept avantaj numai cuantificarea folosintei in interes personal;
• la nivelul chiriei, in cazul in care vehiculul folosit numai in scop personal este inchiriat de la o terta persoana;
• proportional cu numarul de kilometri parcursi in interes personal din nivelul chiriei, in cazul in care vehiculul folosit in interes personal si in interesul serviciului este inchiriat de la o terta ersoana.

Persoanele juridice detinatoare de vehicule au obligatia sa elibereze foaie de parcurs sau de serviciu pentru vehiculele care pleaca in cursa.

a) Modul de calcul al avantajului lunar impozabil in cazul folosintei autovehiculului numai in interes personal

Exemplu

Angajatorul acorda unui salariat in folosinta personala in totalitate a unui autoturism care are o valoare de intrare de 105.000 lei.
Avantajul lunar impozabil, in situatia in care, potrivit foii de parcurs, este evidentiata numai folosinta in interes personal, se determina inmultind valoarea de intrare cu procentul de 1,7%, astfel:
105.000 lei x 1,7% = 1.785 lei.
Suma de 1.785 lei reprezinta venit al lunii in care avantajul este primit si se cumuleaza in vederea impunerii cu celelalte venituri salariale platite in acea luna salariatului.

b) Modul de calcul al avantajului lunar impozabil in cazul folosintei autovehiculului numai in interes mixt

Daca salariatul foloseste autoturismul din patrimoniul societatii atat in interes de serviciu, cat si in interes personal, este obligatorie completarea unei foi de parcurs, unde va fi consemnat numarul de kilometri parcursi in interes personal si in interes de serviciu.

In cadrul determinarii distantei parcurse in interes personal (in vederea determinarii avantajului in natura) nu se va lua in considerare distanta dus-intors de la domiciliu la locul de munca, evidentiata in foaia de parcurs.

Exemplu

Intr-o luna rezulta din foaia de parcurs 385 km parcursi, din care 45 km efectuati in interes personal si 340 km efectuati in interes de serviciu, avantajul impozabil se va determina proportional cu kilometrii parcursi in interes personal, astfel:

105.000 lei x 1,7% = 1.785 lei.

Folosirea in scop personal reprezentand aproximativ 11,69% (45 km in interes personal: 385 km parcursi %), avantajul va fi:

1.785 lei x 11,69% = 209 lei (prin rotunjire).

Suma de 209 lei reprezinta venit al lunii in care avantajul este primit si se cumuleaza in vederea impunerii cu celelalte venituri salariale platite in acea luna salariatului.

2. Locuinta de serviciu

Daca in acceptiunea curenta acordarea locuintei de serviciu reprezinta clar un beneficiu pentru salariat, din punct de vedere fiscal aceasta nu reprezinta un avantaj impozabil daca locuinta este acordata in cazul in care, prin repartitia de serviciu, numire potrivit legii sau specificitatii activitatii, se asigura salariatilor o resedinta in localitatea sau incinta unde se afla locul de munca si care presupune prezenta permanenta in acel loc.

Locuintele acordate drept locuinte de serviciu trebuie sa faca parte din patrimoniul
angajatorului si se administreaza in interesul acestora prin repartitia de serviciu sau prin inchiriere salariatilor proprii, contractul de inchiriere fiind accesoriu la contractul individual de munca. |n acest caz, conditiile de inchiriere a acestor locuinte se stabilesc de catre conducerea societatii comerciale.

Locuinte acordate ca urmare a specificitatii activitatii sunt acele locuinte asigurate
angajatilor cand activitatea se desfasoara in locuri izolate, precum statiile meteo, statiile pentru controlul miscarilor seismice, sau in conditiile in care este solicitata prezenta permanenta pentru supravegherea unor instalatii, utilaje si altele asemenea.

3. Telefonul mobil

Avantajul sub forma convorbirilor telefonice acordate salariatilor in ceea ce depaseste limita stabilita de angajator pentru convorbirile telefonice reprezentand folosinta in scopul afacerii se va impozita prin cumulare cu veniturile salariale ale lunii in care salariatul primeste acest avantaj.

In acest caz, evaluarea avantajului se face parcurgand urmatoarele etape:

– in cazul telefoanelor, angajatorul stabileste partea corespunzatoare din convorbirile
telefonice reprezentand folosinta in scop personal, care reprezinta avantaj impozabil. In acest scop, angajatorul stabileste limita convorbirilor telefonice aferente sarcinilor de serviciu pentru fiecare post telefonic, urmand ca ceea ce depaseste aceasta limita sa fie considerat avantaj in natura, in situatia in care salariatului in cauza nu i s-a imputat costul convorbirilor respective;
– avantajul sub forma telefoanelor acordate salariatilor reprezentate de partea care
depaseste limita stabilita de angajator pentru convorbirile telefonice reprezentand
folosinta in scopul afacerii se va impozita prin cumulare cu veniturile salariale ale lunii
in care salariatul primeste acest avantaj.

Exemplu
De exemplu, o societate comerciala are 10 salariati, din care 4 au primit in folosinta mixta (pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu si pentru folosinta in interes personal) cate un telefon mobil.
In scopul delimitarii convorbirilor telefonice efectuate in interesul serviciului de cele efectuate in scop personal, care vor reprezenta avantajul in natura care se va cumula cu salariul in vederea impozitarii, angajatorul a stabilit limita convorbirilor telefonice aferente sarcinilor de serviciu pentru fiecare telefon mobil de 250 de minute pe luna, urmand ca ceea ce depaseste aceasta limita sa fie considerat avantaj in natura.
Echivalentul in lei al avantajelor in natura sunt impozabile, indiferent de forma organizatorica a entitatii care le acorda. Prin urmare, chiar daca la nivel de persoana juridica tratamentul fiscal al acestor cheltuieli nu are nici o relevanta asupra determinarii impozitului pe venit, in cazul microintreprinderii, partea care depaseste limita de 250 de minute pe luna va reprezenta avantaj pentru salariat.
In situatia in care salariatului in cauza i s-a imputat costul convorbirilor respective sau a suportat contravaloarea lor, acesta nu mai poate constitui avantaj pentru salariat.

Contravaloarea folosintei in scop personal a telefonului atribuit pentru indeplinirea
sarcinilor de serviciu nu se impoziteaza atunci cand salariatul suporta aceasta suma. In aceasta situatie nu poate reprezenta avantaj in natura intrucat salariatul suporta de fapt pretul avantajului, si nu angajatorul.

4. Acordarea de cadouri

Acordarea de cadouri salariatilor a devenit o practica indeosebi ca urmare a prevederilor fiscale care scot asemenea venituri din sfera celor impozabile la nivelul persoanei fizice si le includ in sfera cheltuielilor deductibile la nivelul angajatorului.

Acordarea de cadouri salariatilor devine o parghie benefica pentru ambele parti – angajator si salariat – in masura in care nu produce efecte negative asupra obligatiilor datorate de nici una dintre parti.

a ) Din punctul de vedere al salariatului, cadourile oferite de angajatori in beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia Pastelui, zilei de 1 iunie, Craciunului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase, precum si cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, sunt neimpozabile, in masura in care valoarea cadoului oferit fiecarei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depaseste 150 lei. Aceasta reprezinta o exceptie de la regula generala potrivit careia avantajele in natura acordate de angajator cu diverse ocazii sunt venituri impozabile. Veniturile primite de salariati sub forma primelor de sarbatori, de exemplu, se cumuleaza cu veniturile de natura salariala ale lunii in care se platesc aceste prime, cu exceptia veniturilor sub forma cadourilor pe destinatiile prestabilite de Codul fiscal, in limita a 150 lei pe copil, cu conditia sa existe o prevedere in acest sens in contractul de munca. Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori copiilor minori ai angajatilor cu ocazia Craciunului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase se aplica atat darurilor constand in bunuri, cat si celor in bani, in cazul tuturor angajatorilor de forta de munca.

Aceste venituri acordate persoanelor mentionate in cuprinsul art. 56 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2004 privind Codul fiscal sunt neimpozabile la nivelul persoanelor care le primesc daca se respecta destinatiile si limita neimpozabila, si se includ in fondul de salarii.

Un caz special in materializarea cadourilor oferite salariatilor il reprezinta acordarea de tichete cadou. Daca initial Legea nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou si a tichetelor de cresa s-a dorit o lege generoasa din punct de vedere fiscal, in prezent numai prevederile Codul fiscal sunt cele care reglementeaza tratamentul fiscal al acestor tichete. Ca regula generala, veniturile primite de salariati de la angajatorii acestora sub forma tichetelor cadou sunt impozitate prin cumularea cu veniturile de aceasta natura ale lunii in care sunt platite. Tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclama si publicitate, precum si pentru cheltuieli sociale. In situatia folosirii sistemului de acordare a tichetelor cadou pentru rezultatele deosebite obtinute, drept stimulent in schemele de motivare a salariatilor, pentru sarbatorirea unor evenimente speciale din viata personala si profesionala a salariatului sunt asimilate din punct de vedere fiscal veniturilor din salarii si impozitate potrivit art. 58 din Codul fiscal. Salariatii pot beneficia de tichete cadou neimpozabile acordate de angajatorii lor, numai pe destinatiile expres mentionate mai sus si in limita de 150 lei pentru fiecare eveniment.

Avantajele primite de salariati sub forma de tichete cadou reprezinta, ca o exceptie,
venituri neimpozabile conform art. 56 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 571/2004 privind
Codul fiscal numai daca acestea sunt acordate sub forma de „cadouri oferite de angajatori in beneficiul copiilor minori ai angajatilor, cu ocazia s...t Craciunului si a sarbatorilor similare ale altor culte religioase s...t, in masura in care valoarea cadoului oferit fiecarei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depaseste 150 lei“.

Daca aceste tichete cadou sunt oferite persoanelor fizice in afara unei relatii contractuale de munca, se vor impozita prin retinere la sursa numai cu cota de 16% in temeiul art. 78 din Codul fiscal. Interesant este ca, intr-o asemenea situatie, veniturile nu vor mai fi tratate asemenea unor venituri din salarii, angajatorul neavand nici o alta obligatie de retinere la sursa in afara impozitului de 16%.

b ) In ceea ce priveste tratamentul fiscal la nivelul persoanei juridice, potrivit art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, cheltuielile reprezentand cadouri in bani sau in natura oferite copiilor minori si salariatilor, cadouri in bani sau in natura acordate salariatelor sunt deductibile in masura in care se incadreaza in limita unei cote de pana la 2%, aplicata asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare. Dorim sa mentionam ca incepand cu data de 1 ianuarie 2007, prin Legea nr. 343/2006, sfera de cuprindere a cheltuielilor cu deductibilitate limitata pe aceste destinatii se largeste permitand angajatorului includerea in cadrul acestei limite a cadourilor in bani sau in natura oferite atat copiilor minori, cat si salariatilor. Din pacate, aceasta largire nu este corelata si cu tratamentul fiscal aplicat la nivelul salariatului.

5. Acordarea de tichete de masa

Conditiile de acordare de tichete de masa de catre angajatori sunt cele prevazute de Hotararea Guvernului nr. 5 din 14 ianuarie 1999 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea de tichete de masa, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 1999.

Angajatorii nu pot acorda mai mult de un tichet de masa pentru fiecare zi lucratoare
din luna pentru care se efectueaza distribuirea si nu pot considera utilizat mai mult de
un tichet de masa pentru fiecare zi lucrata din luna pentru care s-a efectuat distribuirea.

Numarul de tichete de masa utilizate de un salariat intr-o luna este cel mult egal cu numarul de zile lucratoare in care este prezent la lucru in unitate si nu poate depasi numarul de zile lucrate, stabilit de angajator.

Potrivit art. 35 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea de
tichete de masa, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 5/1999, in cazul cumulului de functii, tichete de masa pot fi acordate numai de catre angajatorii unde salariatii in cauza isi au functia de baza, potrivit legii.

Salariatii din cadrul societatilor comerciale care incadreaza personal prin incheierea
unui contract individual de munca pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata
sub forma de tichete de masa, suportata integral pe costuri de angajator.

Potrivit art. 55 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, tichetele de masa si drepturile de hrana acordate de angajatori angajatilor, in conformitate cu legislatia in vigoare, sunt venituri neimpozabile.

Legislatia stabileste, in mod special, valori diferite ale alocatiei de hrana pentru
diferite ramuri de activitate, cum ar fi:

– pentru personalul navigant si auxiliar imbarcat pe nave, reglementarea in materie este Hotararea Guvernului nr. 185/1994, publicata in Monitorul Oficial nr. 113 din 4 mai 1994, modificata prin Hotararea Guvernului nr. 217/2005, publicata in Monitorul Oficial nr. 262 din 30 martie 2005; pentru aceasta categorie de persoane, alocatia este cuprinsa intre 18,5 si 20 lei RON in functie de categoria de personal si de nave pe care este imbarcat;
– pentru personalul din sistemul administratiei penitenciarelor, actul normativ care reglementeaza alocarea unei cote zilnice de hrana este Hotararea Guvernului nr. 1.848/2004, publicata in Monitorul Oficial nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004; personalul apartinand sistemului administratiei penitenciare beneficiaza, pentru perioada in care se afla in activitate, de o alocatie de hrana zilnica;
– pentru personalul minier, plafonul valoric al mesei calde zilnice este stabilit prin
Hotararea Guvernului nr. 969/2000, publicata in Monitorul Oficial nr. 526 din 25 octombrie 2000 s.a.

6. Dreptul la cumpararea de actiuni

Avantajul sub forma atribuirii de catre angajator a optiunii sau a dreptului pentru
cumparare de actiuni membrilor personalului salarizat a fost conceput la origine drept
un mijloc de asociere a dezvoltarii societatii cu o buna gestiune a sa. Mecanismul presupunea cresterea interesului propriului personal intr-o gestiune mai buna a resurselor societatii si implicit dezvoltarea acesteia.

Societatile care utilizeaza stock option pentru a remunera anumiti salariati urmaresc
un dublu obiectiv: pe de o parte, de a profita de o fiscalitate avantajoasa, iar pe de alta parte motivarea si fidelizarea actualilor salariati, dar si atragerea in vederea angajarii a altora tot atat de buni.

Legislatia romana defineste stock option plan drept un program initiat in cadrul unei societati comerciale ale carei valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata
reglementata, prin care se acorda angajatilor acestei societati comerciale dreptul de a achizitiona un numar determinat de actiuni emise de societatea respectiva la un pret preferential.

Mecanismul optiunilor de actiuni („stock option“) se poate descompune in trei etape succesive:

a) atribuirea – societatea atribuie beneficiarului, de obicei un salariat al societatii,
dreptul de a dobandi un anumit numar de actiuni la un pret prestabilit. |n cazurile cele
mai intalnite, beneficiarii dreptului de optiune au la dispozitie o perioada-limita pentru
exercitarea optiunii de cumparare; pentru actiunile dobandite de catre persoanele fizice in cazul programului stock option plan, pretul de cumparare va fi reprezentat de pretul preferential la care se pot adauga costurile generate de operatiunea de cumparare;

b) exercitarea optiunii – beneficiarul dreptului hotaraste sa-si exercite dreptul de a cumpara (dobandi) actiunile ce fac obiectul dreptului;

c) cesiunea sau vanzarea – beneficiarul decide sa-i vanda actiunile dobandite – sau pastrarea actiunilor, caz in care salariatul fie ca este convins de o crestere in timp a valorii actiunilor, fie considera ca dividendele produse vor fi superioare castigului din cesiunea actiunii.

Castigurile susceptibile a fi considerate avantaje in cadrul acestor planuri de actiuni
pot fi:

1) la momentul achizitiei actiunilor sau al exercitarii dreptului atribuit – in acest caz,
castigul corespunde diferentei intre valoarea pe piata a actiunilor la data exercitarii
optiunii si pretul lor de achizitie prestabilit cu ocazia acordarii dreptului de optiune;
pentru fidelizarea salariatilor sau pentru recompensarea lor, pretul prestabilit va fi
intotdeauna inferior celui reprezentat de valoarea nominala a actiunilor la momentul
acordarii dreptului. Potrivit prevederilor Codului fiscal, avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul angajarii si implicit la momentul acordarii (primele doua etape) sunt venituri neimpozabile;

2) la momentul cesiunii sau vanzarii actiunilor cumparate (a treia etapa) – asa-numitul castig de capital (daca exista) corespunde diferentei intre pretul de vanzare al actiunilor si valoarea lor pe piata la momentul exercitarii dreptului de optiune; in cazul
tranzactiilor cu actiuni cumparate la pret preferential, in cadrul sistemului stock options plan, castigul se determina ca diferenta intre pretul de vanzare si pretul de cumparare preferential, diminuat cu comisioanele datorate si se impoziteaza potrivit capitolului 5 – Venituri din investitii din Codul fiscal.

7. Asigurari de viata sau de sanatate

Contravaloarea primelor de asigurare, cu exceptia celor obligatorii potrivit legislatiei in materie, suportate de persoana juridica sau de o alta entitate pentru salariatii proprii sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul platii primei respective, sunt considerate venituri impozabile, sub forma avantajelor reprezentand contravaloarea primelor de asigurare, la nivelul persoanei fizice beneficiare, conform prevederilor art. 55 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Tratamentul fiscal al avantajului reprezentand contravaloarea primelor de asigurare aplicabil persoanei fizice beneficiare este urmatorul:

– pentru beneficiarii care obtin venituri salariale si asimilate salariilor de la suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse prin cumularea cu veniturile de aceasta natura ale lunii in care sunt platite primele de asigurare;
– pentru alti beneficiari care nu au o relatie generatoare de venituri salariale si asimilate salariilor cu suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse in conformitate cu prevederile art. 78 din Codul fiscal.

La nivelul angajatorului, potrivit art. 21 alin. (4) lit. k) din Titlul II al Codului fiscal,
acele „cheltuieli cu primele de asigurare platite de angajator, in numele angajatului, care nu sunt incluse in veniturile salariale ale angajatului nu sunt cheltuieli deductibile. Fiind impozitate la nivelul persoanelor fizice, acestea reprezenta cheltuieli deductibile pentru determinarea profitului impozabil. Prin urmare, este eliminata dubla impunere atat la nivelul angajatorului, cat si la nivelul angajatului, art. 21 alin. (4) lit. k) reglementand tratamentul fiscal al cheltuielilor la nivelul angajatorului cu primele de asigurare platite de acesta in numele angajatului, in functie de tratamentul fiscal aplicat la nivelul persoanei fizice in conformitate cu prevederile art. 55 alin. (3) lit. g).

Precizam de asemenea ca in temeiul art. 42 lit. b) din Codul fiscal, la nivelul persoanei fizice, nu sunt impozabile „sumele incasate din asigurari de orice fel reprezentand sume asigurate, precum si orice alte drepturi“.

In legatura cu asigurarile voluntare de sanatate astfel cum sunt definite de Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, Codul fiscal ofera o abordare diferita in ceea ce priveste deductibilitatea la nivelul angajatorului. Potrivit art. 21 alin. (3) lit. k) din Codul fiscal, „cheltuielile cu primele de asigurare voluntara de sanatate, in limita unei sume reprezentand echivalentul in lei a 200 euro intr-un an fiscal pentru fiecare participant“ sunt cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri si prin urmare deductibile (limitat) la calculul profitului impozabil. Astfel cum se precizeaza in normele metodologice, sunt deductibile la determinarea profitului impozabil, potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, cheltuielile cu primele de asigurare voluntara de sanatate, efectuate de angajator potrivit Legii privind reforma in domeniul sanatatii nr. 95/2006, cu modificarile si completarile ulterioare. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului in euro este cursul de schimb LEU/EURO comunicat de Banca Nationala a Romaniei la data inregistrarii cheltuielilor.

Precizam, de asemenea, ca Titlul III al Codului fiscal, respectiv art. 55 alin. (3) lit. g),
nu distinge intre felul primelor de asigurare suportate de angajator si considerate avantaje la nivelul angajatului, considerandu-le neimpozabile numai pe cele obligatorii.

Ba mai mult, nu se admit la calculul lunar al impozitului pe salarii contributiile individuale pentru asigurarile private de sanatate.

Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot sa incheie contracte de asigurare voluntara de sanatate pentru angajatii lor, individual sau in grup, acordate ca beneficii
aditionale la drepturile salariale ale acestora, in scopul atragerii si stabilizarii personalului angajat.

Asigurarile voluntare de sanatate reprezinta un sistem facultativ prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati expusi la producerea riscului de imbolnavire, si ii indemnizeaza, in conformitate cu clauzele stipulate in contractul de asigurare, pe cei care sufera un prejudiciu, din fondul alcatuit din primele incasate, precum si din celelalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate de asigurator si fac parte din gama asigurarilor facultative conform Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare.

Mai multe informatii legate de beneficii salariale, tichete de masa, acordarea de cadouri etc. gasiti aici.