Joaca de-a supracalificarea

Ai auzit si tu, poate. Eu cu siguranta de cateva ori. Si poate la momentul respectiv m-am simtit mandra sa aud ca sunt supracalificata pentru o pozitie pentru care imi trimisesem CV-ul si pentru care ma simteam si pregatita, si potrivita. Se pare ca angajatorul nu credea acelasi lucru si s-a hotarat sa nu-mi acorde nicio sansa.

Cand ma uit in urma si compar cu ce se intampla in recrutare in prezent ma trece un fior rece. Nu o sa mai aduc in discutie lipsa de profesionalism atat din partea unor candidati, dar si din partea multor angajatori sau recrutori. Voi mentiona doar ca viteza cu care se desfasoara totul este de foarte multe ori covarsitoare. Uneori astepti luni intregi un feedback in urma intalnirilor pe care le-ai avut. Uneori acesta nu vine deloc. Si-ti iei gandul de la job-ul respectiv. Alteori feedback-ul vine foarte rapid – ori nu corespunzi profilului, ori s-a ales cineva mai potrivit, ori esti supracalificat.

Multi prieteni de-ai mei isi cauta un loc de munca. Si cand spun multi, ma refer la peste 20. Pentru mine e o cifra, raportandu-ma la cata lume isi cauta in jurul meu. Si cand spun isi cauta, ma refer la faptul ca au facut din asta un job in sine, un proiect caruia i se dedica cateva ore pe zi – de cautari, de ajustari de CV, de repozitionare, de reinventare, de invatare, de consiliere etc. Si toti, absolut toti, ar fi dispusi sa fie acceptati si pe o pozitie mai mica platita, evident, mai putin. E un compromis pe care multi dintre noi suntem dispusi sa-l facem. Daca, si doar daca, reusim sa convingem viitorul angajator asupra acestui lucru.

In primul si-n primul rand trebuie sa ne convingem pe noi insine – putem accepta o pozitie mai mica si un salariu aferent acesteia? Daca da, pentru cat timp? Si care ar fi argumentele care pledeaza in favoarea acestei decizii? Pentru ca inevitabil acestea vor fi solicitate de catre angajator. Si ele trebuie sa fie realiste, de bun simt, si sa nu denote disperarea de a gasi orice de lucru, si pe urma vedem noi ce mai facem. Cu cat crezi mai mult in faptul ca ai luat decizia corecta, cu atat mai credibil esti si la interviu.

Ca orice alt verdict dat de catre juriul angajator, supracalificarea este o eticheta si de foarte multe ori acopera motive ca, de exemplu:

• la ce CV are sigur are pretentii salariale mari;
• nu pot sa angajez un om care e mai bun decat mine;
• nu-i pot oferi mai mult decat are cutare, ca daca afla....;
• e atat de bun incat peste putin timp imi poate lua locul;
• daca vine acum pe o pozitie mai mica si cu salariu mai mic si dovedeste ca poate mai mult, poate fi promovat, desi eu merit mai mult, pentru ca sunt mai vechi in companie;
• nu-si va face treaba cum trebuie pentru ca va fi mereu demotivat, nu va avea provocari, va pleca imediat ce va gasi ceva mai bun.....

In realitate aceste motive sunt plauzibile, pentru ca lucrurile respective chiar se pot intampla. Dar corect si transparent ar fi sa i se spuna candidatului adevaratul motiv pentru care a fost respins, nu sa i se puna placa cu supracalificarea.

In Romania sunt extrem de multi oameni bine pregatiti, cu studii post-universitare, cu experienta atat profesionala, cat si de viata, care nu-si gasesc, din pacate, un loc de munca din motivele enumerate mai sus, dar si pentru ca printre ei se afla cei care nu vor sa renunte la un pachet financiar peste media oferita de piata pentru ca stiu foarte clar ce pot, ce vor si ce stiu sa faca. Si nu numai ca nu vor sa abdice de la niste valori si principii de viata, dar nu-si pot cobori standardele chiar si daca nevoia de un nou loc de munca este foarte mare. Si da, Romania nu este pregatita financiar, in acest moment, pentru acesti oameni. Nu si-i permite. Si desi vorbim de companii mari, cu bugete pe masura, salariile lui 2013 raportate la cele din 2007-2009 au scazut fantastic. La fel si beneficiile. Iar pozitiile de management sunt preluate intern sau sunt foarte putine si rareori vizibile pe site-urile de recrutare.
Si totusi si oamenii supracalificati pentru o anumita pozitie au nevoie de un loc de munca si pot fi potriviti pentru o alta. Ce facem cand suntem etichetati supracalificati?

Cateva idei ne da Rachel Zupek pe CareerBuilder.com:                
      
 1. Accepta ca si tu esti ingrijorat.
Spune-i angajatorului ca e posibil sa nu fi cea mai potrivita persoana, ca te vei retrage din procesul de recrutare daca pe parcursul acestuia apare cea mai mica indoiala. Asta denota motivarea ta in cazul in care ramai in cursa. 

2. Nu aduce salariul in discutie.
Fii foarte ferm cand spui ca esti flexibil din punct de vedere salarial si ca ce ai castigat pana acum nu e relevant in actualul proces de cautare.

3. Spune lucrurilor pe nume.        
Intreaba angajatorul sau recrutorul care sunt lucrurile pozitive sau negative in candidatura ta pentru acea pozitie. Vezi cum poti evalua si eventual rezolva aspectele mentionate.

4. Foloseste-ti realizarile.
Spune-i angajatorului ca esti foarte mandru de realizarile tale, care ti-au aratat ca poti avea performante la cel mai inalt nivel, dar ca acum vrei sa-ti aduci contributia in cadrul proiectelor noi si te provoaca activitatea si dorinta de a fi din ce in ce mai bun.

s. Ia distanta fata de calificarile tale.
Empatizeaza cu solicitarile angajatorului si arata ca intelegi foarte clar care sunt cerintele acestuia de la oamenii sai.

6. Vrei sa inveti.
Daca ai detinut tot felul de pozitii de management in diferite companii, spune-i angajatorului ca singura varianta de a invata despre industria respectiva este de jos in sus.

7. Ia-ti un angajament.
Mentioneaza-i angajatorului ca stii foarte clar ca a schimba des job-ul nu e de bun augur in mediul de business din ziua de azi. Spune-i ca esti capabil sa-ti iei un angajament de cel putin doi ani in cadrul companiei respective.

8. Fii pregatit sa raspunzi la anumite intrebari.
Ca de exemplu – „Nu ar fi umilitor pentru tine sa accepti un post mai mic si mai prost platit?”. Trebuie sa fii perceput ca fiind genul de persoana care crede cu tarie ca munca innobileaza, indiferent de natura ei.

Motivele pentru care vrei sa lucrezi intr-un job pentru care esti, evident, considerat supracalificat, sunt diverse si doar tu le stii cu adevarat. Dar inainte de a-ti trimite candidatura pentru o astfel de pozitie, e indicat sa te evaluezi si sa determini foarte clar ce-ti doresti.

• Vrei mai multa experienta intr-un mediu diferit?
• Vrei experienta internationala?
• Vrei sa te reinventezi, sa-ti faci o cariera intr-un alt domeniu de activitate?
• Ai fost concediat si ai nevoie de bani?
• Vrei sa incerci si altceva, pur si simplu, sa vezi daca esti in stare?
• Poti face anumite compromisuri? La ce poti renunta?

Pe acelasi subiect Dave Fecak pe lifehacker.com ne sugereaza sa….

• Rethink (regandeste) – vezi ce argumente pentru supracalificat auzi cel mai des de la angajatori si schimba modul de abordare.
• Retool (invata noua tehnologie) – asigura-te ca abilitatile tale sunt cautate si vizibile pentru companii, invata tehnologii noi care sa te ajute in cautarile de job.
• Remarket (repozitioneaza-te pe piata) – scrie-ti cele mai importante zece calitati pentru care te-ar angaja o companie si vezi daca acestea corespund cu ce cauta companiile pe care le targetezi si cu ce ai scris in CV, Scrisoarea de intentie etc. Vezi ce a functionat la altii care au gasit de lucru si invata de la ei.
• Reboot & refresh (reseteaza-te) – analizeaza-ti din nou optiunile – ai luat chiar tot in calcul – job-uri part-time, alt domeniu de activitate, leasing, munca la domiciliu, consultanta etc?

Termenii ca “supracalificat” sau “necorespunzator profilului” sunt cel mai usor si cel mai sigur mod de a fi respins de catre o companie si, asa cum am mai aratat, de foarte multe ori inseamna altceva. Descoperirea adevaratului motiv te poate ajuta sa faci ajustarile necesare si, de ce nu, sa primesti mai multe oferte si mai putine refuzuri.