Potrivit art. 59 din Codul muncii, este interzisa concedierea salariatilor:
a) pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala;
b) pentru exercitarea, in conditiile legii, a dreptului la greva si a drepturilor sindicale.
Textul trebuie corelat cu dispozitiile art. 40 si 44 din Constitutie privitoare la libertatea sindicala si dreptul la greva precum si cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile ulterioare, si ale Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de
sanse intre femei si barbati, cu modificari ulterioare.
Legea nr. 202/2002, cu modificarile ulterioare, sanctioneaza contraventional actele de discriminare intre femei si barbati, in legatura cu incheierea, modificarea, suspendarea si incetarea contractului de munca.
Cu privire la interzicerea concedierii din motive discriminatorii, trebuie facute urma toarele mentiuni:
Portal Codul Muncii
Hartuirea si discriminarea la locul de munca Legislatie explicata si studii de caz
Noua lege a pensiilor Ghid practic
Ghid practic de Securitate si Sanatate in Munca
- este socotit nelegal nu numai tratamentul discriminatoriu (care presupune intentia de a discrimina), dar si impactul discriminatoriu (care presupune o atitudine neutra, dar cu consecinte discriminatorii);
- este admisa „discriminarea pozitiva“, adica masurile luate in favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunitati, vizand realizarea efectiva a egalitatii de sanse a acestora in raport cu alte persoane, grupuri de persoane sau comunitati;
- nu numai drepturile prevazute in lege trebuie acordate salariatilor in mod nediscriminatoriu, dar si cele negociate prin contractele colective sau individuale de munca sau chiar decise unilateral de catre angajator.
- Incalcarile dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 137/2000, cu modificarile ulterioare, se sanctioneaza cu amenda contraventionala, diferita dupa cum discri minarea vizeaza o persoana fizica sau un grup de persoane, respectiv o comunitate. Faptele incriminate pot fi chiar infractiuni, in functie de conditiile in care sunt savarsite.
In afara acestor sanctiuni, persoanele discriminate au dreptul sa pretinda des pa gu biri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare. Restabilirea situatiei anterioare presupune in fapt anularea deciziei si obligarea la despagubiri catre persoana prejudiciata. In cazul in care se solicita expres, se dispune si reintegrarea in munca.
- De asemenea, Codul muncii interzice concedierea pentru exercitiul, in conditiile legii, a dreptului la greva si a drepturilor sindicale. Pe de alta parte, nimic nu il opreste pe angajator sa concedieze salariatii care nu au exercitat aceste drepturi in conditiile legii, de exemplu au declansat o greva declarata nelegala.
- Concedierea salariatilor nu poate avea ca motiv schimbarea proprietarului firmei.
Transferul intreprinderii nu poate constitui niciodata, prin el insusi, un motiv de concediere.
Legea nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora, publicata in Monitorul Oficial nr. 276 din 28 martie 2006, introduce in legislatia romaneasca prevederile cuprinse in Directiva europeana 2001/23/CE privind apropierea legislatiei statelor membre referitoare la mentinerea drepturilor lucratorilor in cazul transferului de intreprinderi, unitati sau parti de intreprinderi sau unitati.
Prin „transfer“ se intelege trecerea din proprietatea cedentului in proprietatea cesio narului a unei intreprinderi, unitati sau a unor parti ale acestora, avand ca scop conti nuarea activitatii principale sau secundare, indiferent daca se urmareste sau nu obtinerea unui profit.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 67/2006, transferul intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora nu poate constitui motiv de concediere individuala sau colectiva a salariatilor de catre cedent ori de catre cesionar. Ca urmare, simplul fapt ca firma si-a schimbat proprietarul nu justifica operarea de concedieri nici prealabil, nici ulterior cesiunii.
Fireste, astfel de concedieri se vor putea decide, dar intotdeauna pentru alt motiv, anume pentru unul dintre motivele de concediere legate de persoana salariatului (art. 61 din Codul muncii) ori independenta de aceasta (art. 65 din Codul muncii).